C-69/11 - Connoisseur Belgium

Printed via the EU tax law app / web





Ordonanța Curții (Camera a opta) din 9 decembrie 2011 – Connoisseur Belgium/Belgische Staat

(Cauza C‑69/11)

„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură – A șasea directivă TVA – Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) – Bază de impozitare – Cheltuieli care nu sunt facturate de persoana impozabilă”

Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Impozite pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Bază de impozitare – Prestare de servicii – Contrapartidă primită efectiv de prestator – Cheltuieli nefacturate, însă susceptibile de a fi facturate potrivit contractului – Excludere [Directiva 77/388 a Consiliului, art. 11 secțiunea A alin. (1) lit. (a)] (a se vedea punctul 22 și dispozitivul)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Rechtbank van eerste aanleg te Brugge – Interpretarea articolului 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) și a articolului 73 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) – Închirierea de ambarcațiuni de agrement – Acord de partajare a costurilor între întreprinderea care închiriază ambarcațiunile și întreprinderea locatară – Posibilitatea facturării anumitor costuri întreprinderii locatare – Inexistența facturării – Dispoziție națională care impune plata TVA‑ului pentru aceste costuri care nu sunt facturate

Dispozitivul

 

Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele din acțiunea principală, nu se datorează taxa pe valoarea adăugată pentru cheltuielile sau pentru sumele pe care persoana impozabilă ar fi putut să le factureze, potrivit contractului, celeilalte părți la contract, însă acestea nu au fost facturate.