Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

13.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/5

Acțiune introdusă la 26 mai 2011 — Comisia Europeană/Regatul Danemarcei

(Cauza C-261/11)

2011/C 238/09

Limba de procedură: daneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, N. Fenger, în calitate de agenți)

Pârât: Regatul Danemarcei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin introducerea și menținerea legislației privind impozitarea imediată în momentul ieșirii a transferurilor de active ale companiilor către alte state membre, în timp ce transferurile similare de active realizate în Danemarca nu sunt impozitate, Regatul Danemarcei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE și al articolului 31 din Acordul privind SEE;

—

obligarea Regatului Danemarcei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În temeiul legislației fiscale daneze, transferul activelor unei întreprinderi în vederea utilizării în afara Danemarcei este considerat drept o vânzare și este impozitat în consecință, în timp ce se consideră că o întreprindere din acest stat își încetează activitatea numai în momentul în care activele respective sunt vândute efectiv. Astfel, o întreprindere care transferă active între mai multe centre de activitate din Danemarca nu este impozitată pentru valoarea acestor active în legătură cu un astfel de transfer. Totuși, în cazul în care aceeași întreprindere transferă active către un centru de activitate fix situat în afara Danemarcei, aceasta va plăti imediat impozitul pe valoarea activelor ca și cum activele ar fi fost vândute.

În opinia Comisiei, diferența de tratament constituie un obstacol în calea libertății de stabilire, contrar articolului 49 TFUE. Comisia nu pune la îndoială capacitatea Danemarcei de a aplica un impozit pe plusvaloarea de care beneficiază o întreprindere atunci când este stabilită în Danemarca. Totuși, Comisia consideră că împrejurările pe baza cărora ia naștere datoria fiscală trebuie să fie aceleași, respectiv realizarea unui activ sau a unui factor care poate conduce la modificarea amortizării, indiferent dacă activele vizate sunt transferate în străinătate sau rămân în Danemarca.

În opinia Comisiei, nu există niciun motiv pentru aplicarea imediată a unor impozite pe plusvaloarea nerealizată în momentul transferului activelor din Danemarca în alt stat membru dacă un astfel de impozit nu există în situații naționale echivalente. Cu toate acestea, Regatul Danemarcei ar putea determina valoarea plusvalorii nerealizate pe care consideră că o poate impozita, fără ca aceasta să implice colectarea imediată a impozitelor sau respectarea unor condiții ulterioare pentru amânarea plății acestora.