Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

20.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 207/3


Acțiune introdusă la 5 aprilie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-172/13)

2013/C 207/04

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Roels, R. Lyal, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

să constate că, prin impunerea unor condiții pentru degrevarea în cadrul grupurilor transfrontaliere care fac aproape imposibilă în practică obținerea unei astfel de degrevări și prin limitarea unei asemenea degrevări la perioade ulterioare datei de 1 aprilie 2006, Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 31 din Acordul privind Spațiul Economic European;

să oblige Regatul Unit la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În urma Hotărârii Marks & Spencer (C-446/03, Rec., p. I-10837), Regatul Unit și-a modificat reglementarea privind modul în care pierderile suferite de societăți care sunt membre ale unui grup pot fi transferate către alți membri ai grupului și utilizate de către aceștia pentru a-și reduce obligațiile fiscale (norme privind degrevarea în cadrul grupului). Prevederile referitoare la pierderile societăților nerezidente figurează în prezent în partea a cincea a Corporation Tax Act 2010.

Potrivit reglementării în vigoare în Regatul Unit, o societate care este membru al unui grup poate obține un credit fiscal pentru pierderile unui membru nerezident al grupului doar dacă acesta nu are posibilitatea să obțină degrevarea în statul său de rezidență. În ceea ce privește posibilitatea unei degrevări viitoare, reglementarea din Regatul Unit face aproape imposibilă dovedirea îndeplinirii condiției menționate, din moment ce aceasta trebuie stabilită „imediat după sfârșitul” exercițiului fiscal în care a fost suferită pierderea. Din rațiuni practice, această condiție nu poate fi realizată. Rezultă că reglementarea în discuție împiedică orice degrevare pentru pierderile unei filiale nerezidente, contrar libertății de stabilire astfel cum a fost interpretată prin Hotărârea Curții din 13 decembrie 2005, Marks & Spencer.

În al doilea rând, noile norme privind degrevarea în cadrul grupului pentru pierderile externe se aplică doar în cazul pierderilor suferite după 1 aprilie 2006, data intrării lor în vigoare. Această limitare în timp (altfel spus, excluderea de către reglementare a degrevărilor pentru pierderile suferite anterior datei respective) contravine libertății de stabilire.