Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

References to this case

Share

Highlight in text

Go

8.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/22

Acțiune introdusă la 19 decembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-562/07)

(2008/C 64/33)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: domnul R. Lyal și doamna I. Martinez del Peral Cagigal, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin diferențierea între tratamentul aplicabil câștigurilor patrimoniale obținute în Spania de către nerezidenți și cel aplicabil câștigurilor patrimoniale obținute de către rezidenți până la 31 decembrie 2006, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu articolele 39 CE și 56 CE și în conformitate cu articolele 28 și 40 din Acordul privind SEE.

—

obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În conformitate cu legislația spaniolă în vigoare până la 31 decembrie 2006, câștigurile patrimoniale ale nerezidenților erau supuse unei cote de impozitare proporționale de 35 %, pe când câștigurile rezidenților erau supuse unei cote progresive dacă elementele patrimoniale rămâneau în patrimoniul acestora pe o durată mai mică de un an, iar dacă acestea rămâneau în patrimoniul menționat pe o durată mai mare de un an, cota de impozitare se ridica la o valoare proporțională de 15 %. Ca urmare, sarcina fiscală pe care o suportau nerezidenții era întotdeauna mai mare dacă aceștia își vindeau bunurile după trecerea unui an de la achiziționarea acestora. Și în cazul înstrăinării bunurilor în cursul anului următor achiziționării acestora, nerezidenții suportau o presiune fiscală mai mare, cu excepția cazului în care cota de impozitare medie aplicată contribuabililor rezidenți depășea 35 % (aspect ce ar presupune câștiguri patrimoniale foarte mari).

Comisia consideră că nu există o diferență obiectivă între situația acestor două categorii de contribuabili, astfel încât presiunea fiscală mai mare în cazul nerezidenților constituie o discriminare care restricționează în mod nelegal libera circulație a lucrătorilor și libera circulație a capitalurilor prevăzute la articolele 39 CE și 56 CE și la articolele 28 și 40 din Acordul privind SEE.