Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

References to this case

Share

Highlight in text

Go

4.4.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 82/12

Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-20/09)

(2009/C 82/23)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și A. Caeiros, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin prevederea, în contextul regularizării în temeiul Legii nr. 39-A/2005, a unui tratament fiscal preferențial numai pentru titlurile datoriei publice emise de statul portughez, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 CE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE);

—

obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În septembrie 2005, Comisia a primit o plângere privind incompatibilitatea anumitor dispoziții ale „regimului excepțional de regularizare fiscală a elementelor de patrimoniu care nu se găsesc pe teritoriul portughez la 31 decembrie 2004”, aprobat prin Legea nr. 39-A/2005 din 29 iulie 2005, cu reglementarea comunitară și cu Acordul privind Spațiul Economic European (SEE).

Potrivit regimului excepțional de regularizare fiscală, persoanele impozabile trebuiau, în contextul regularizării fiscale, să plătească o sumă rezultată din aplicarea unei cote de 5 % asupra valorii elementelor de patrimoniu care figurează în declarația de regularizare fiscală și că, în cazul în care toate sau anumite elemente de patrimoniu care figurează în declarație erau titluri de stat portugheze, această cotă se reducea la jumătate, pentru partea privind aceste titluri; această reducere era de asemenea aplicabilă altor elemente de patrimoniu în condițiile în care valoarea lor era reinvestită în titluri de stat portugheze până la data prezentării declarației de regularizare fiscală.

Comisia consideră că regimul excepțional de regularizare fiscală acordă un avantaj, prin faptul că privește repatrierea elementelor de patrimoniu și investiția în titluri de stat portugheze, care rezultă din aplicarea unei cote reduse asupra elementelor de patrimoniu care corespund unor titluri de stat portugheze sau asupra valorii elementelor de patrimoniu reinvestite în titluri de stat portugheze. Astfel, persoanele care utilizează acest regim sunt descurajate să își mențină bunurile regularizate în alte instrumente decât titluri de stat portugheze.

Curtea de Justiție a decis deja că o dispoziție fiscală națională de natură să descurajeze o persoană impozabilă să investească în alte state membre reprezintă o restricție a liberei circulații a capitalurilor, în sensul articolului 56 CE.

În speță, deși Comisia nu pune la îndoială faptul că titlurile datoriei publice trebuie să beneficieze de un tratament preferențial, Comisia consideră că o cotă de impunere inferioară aplicabilă numai elementelor de patrimoniu regularizate care sunt titluri de stat portugheze reprezintă o restricție discriminatorie în calea circulației capitalurilor, interzisă de articolul 56 CE și care nu poate fi justificată în temeiul articolului 58 alineatul (1) CE.

Normele Acordului privind Spațiul Economic European referitoare la circulația capitalurilor sunt în esență identice cu cele prevăzute de Tratatul CE. Prin urmare, faptul că persoanele care puteau beneficia de regimul excepțional de regularizare fiscală au fost descurajate să își mențină elementele de patrimoniu regularizate în Norvegia, în Liechtenstein sau în Islanda reprezintă de asemenea o restricție a liberei circulații a capitalurilor, interzisă de articolul 40 din Acordul privind SEE.