EU tax law WEB Dávid - C-142/11

18.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 179/10

1.

Regimul privind deducerea taxei pe valoarea adăugată conținut de Directiva 77/388/CEE a Consiliului (1) din 17 mai 1977, a șasea directivă privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/115/CE a Consiliului (2) din 20 decembrie 2001 (denumită în continuare „A șasea directivă”), sau de Directiva 2006/112/CE a Consiliului (3) din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, aplicabilă în 2007, poate fi interpretat în sensul că administrația fiscală — pe baza răspunderii obiective — poate restrânge sau exclude dreptul de deducere pe care persoana impozabilă urmărește să îl exercite în situația în care emitentul facturii nu poate dovedi că utilizarea celorlalți subcontractanți a fost realizată în mod legal?

2.

În situația în care administrația fiscală nu contestă realizarea operațiunii economice care apare pe factură, care îndeplinește de asemenea cerințele formale impuse de lege, aceasta poate refuza în mod legal rambursarea TVA-ului în cazurile în care nu este posibilă stabilirea identității celorlalți subcontractanți utilizați de emitentul facturii sau în care emiterea de facturi de către subcontractanți nu respectă reglementarea aplicabilă?

3.

Administrația fiscală este obligată să refuze dreptul de deducere în împrejurările menționate prin intermediul celei de a doua întrebări în cazul în care se demonstrează în cadrul procedurii administrative că persoana impozabilă care exercită dreptul de deducere cunoștea faptul că întreprinderile care figurau după acesta în lista de subcontractanți acționau în mod nelegal, eventual cu scopul de a evita plata taxelor, sau chiar în care persoana impozabilă menționată acționa în complicitate cu acestea?