EU tax law WEB LVK - 56 - C-643/11

17.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 80/10

1.

Articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se referă la toate situațiile de facturare incorectă a TVA-ului, inclusiv la cazurile în care s-a emis o factură în care s-a menționat TVA-ul, fără să fi intervenit și faptul generator? În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare: articolele 203 și 273 din Directiva 2006/112 impun ca statele membre să prevadă în mod expres dispoziții în sensul că se datorează TVA-ul menționat pe factură în legătură cu care nu a fost efectuată nicio operațiune impozabilă sau este suficientă transpunerea reglementării generale din directivă, potrivit căreia taxa este datorată de orice persoană care o menționează pe o factură?

2.

Având în vedere considerentul (39) al Directivei 2006/112 și în scopul de a asigura exactitatea deducerilor, articolele 73, 179 și 203 din Directiva 2006/112 impun ca, în situația în care pe factură se menționează TVA fără să fi intervenit un fapt generator, autoritățile responsabile pentru perceperea impozitelor trebuie să rectifice baza de impozitare și taxa menționată pe factură?

3.

Măsurile speciale prevăzute la articolul 395 din Directiva 2006/112 pot consta într-o practică fiscală precum cea din acțiunea principală, potrivit căreia, în vederea controlului deducerilor, autoritățile responsabile pentru perceperea impozitelor nu verifică decât deducerea exercitată, considerând în același timp că impozitul pe operațiunile efectuate este datorat în mod necondiționat pentru simplul motiv că a fost menționat pe o factură? În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare: potrivit articolului 203 din Directiva 2006/112, este admisibil — și în caz afirmativ, în ce situații — ca pentru aceeași operațiune să se perceapă TVA o dată de la emitentul facturii sau de la prestatorul de servicii, pentru motivul că a menționat taxa pe factură, și a doua oară de la cumpărătorul bunurilor livrate sau de la beneficiarul prestării de servicii, întrucât îi este refuzat dreptul de deducere fiscală?

4.

O practică fiscală precum cea din acțiunea principală, potrivit căreia cumpărătorului unor bunuri care fac obiectul unei livrări impozabile ori beneficiarului unei prestări de servicii impozabile îi este refuzat dreptul de deducere fiscală pentru motivul „absenței dovezii că operațiunea a fost efectuată”, fără a se ține seama de constatările anterioare, potrivit cărora taxa a devenit exigibilă la furnizor sau la prestatorul de servicii și că acesta datorează taxa, în condițiile în care, până la momentul în care s-a examinat nașterea dreptului de deducere, decizia de control fiscal în cauză nu a fost modificată, respectiv nu a intervenit și nu a fost constatat niciun motiv pentru a modifica decizia prin modalitatea prevăzută de stat — încalcă cerința de a nu se cumula TVA-ul și este contrară principiilor securității juridice, egalității de tratament și neutralității fiscale?

5.

În sensul articolului 167 și al articolului 168 litera (a) din Directiva 2006/112, este admisibil ca dreptul de deducere să îi fie refuzat cumpărătorului unor bunuri care fac obiectul unei livrări impozabile ori beneficiarului unei prestări de servicii impozabile care îndeplinește toate condițiile prevăzute la articolul 178 din directivă după ce, prin intermediul unei decizii de control fiscal emise împotriva furnizorului sau a prestatorului de servicii și rămase definitive nu s-a efectuat nicio rectificare a TVA-ului facturat pentru operațiunea respectivă pentru motivul „absenței unui fapt generator”, ci taxa a fost admisă oficial ca exigibilă și a fost luată în considerare la calcularea rezultatelor pentru perioada fiscală respectivă? Prezintă relevanță pentru formularea răspunsului la această întrebare faptul că, pe parcursul controlului fiscal, furnizorul sau prestatorul de servicii nu a prezentat niciun fel de documente contabile, iar rezultatul pentru perioada fiscală respectivă a fost determinat exclusiv pe baza datelor din declarațiile de TVA precum și din jurnalele de vânzări și de cumpărări?

6.

În funcție de răspunsul la întrebările precedente: articolul 167 și articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că, în împrejurări precum cele din acțiunea principală, neutralitatea TVA impune ca persoana impozabilă să poată deduce impozitul facturat pentru operațiuni?