Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

References to this case

Share

Highlight in text

Go

14.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/14


Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Regatul Unit) la 4 martie 2011 — Purple Parking Ltd, Airparks Services Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

(Cauza C-117/11)

2011/C 145/20

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Purple Parking Ltd, Airparks Services Ltd

Pârâtă: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Întrebările preliminare

1.

Ce factori specifici trebuie să ia în considerare instanța de trimitere atunci când stabilește dacă, în împrejurări precum cele din prezenta cauză, o persoană impozabilă furnizează o prestație impozabilă unică de servicii de parcare sau două prestații separate, una de parcare și cealaltă de transport de pasageri? În special:

(a)

Prezenta cauză intră sub incidența motivării adoptate de Curtea de Justiție în Hotărârea din 25 februarie 1999, CPP (C-349/96, Rec., p. I-973) și în Hotărârea du 27 octombrie 2005, Levob Verzekeringen și OV Bank (C-41/04, Rec., p. I-9433) ? În special, serviciile de transport în cauză pot fi considerate accesorii serviciilor de parcare sau atât de strâns legate de acestea încât formează, în mod obiectiv, o singură prestație economică indivizibilă, a cărei descompunere ar avea un caracter artificial?

(b)

Pentru a examina întrebarea 1 litera a), în ce măsură trebuie să ia în considerare instanța de trimitere costurile pentru furnizarea de servicii de transport, în raport cu serviciilor de parcare, potrivit punctelor 24–26 din Hotărârea din 22 octombrie 1998, Madgett și Baldwin (C-308/96 și C-94/97, Rec., p. I-6229), atunci când apreciază dacă serviciile de transport au sau nu au un caracter accesoriu față de serviciile de parcare?

(c)

În lumina Hotărârii Curții din 11 iunie 2009, RLRE Tellmer Property (C-572/07, Rec., p. I-4983) Tellmer, în special a punctelor 21–24 din aceasta, instanța de trimitere ar trebui să ia în considerare atunci când răspunde la întrebarea 1 litera a) faptul că elementul reprezentat de prestarea de servicii de transport poate fi (dar nu este de fapt) furnizat într-o varietate de moduri (de exemplu, persoana impozabilă poate să furnizeze aceste servicii de transport prin intermediul unui furnizor terț care facturează persoana impozabilă sau poate utiliza un furnizor terț care contractează direct cu clientul și percepe un tarif separat pentru serviciile de transport) și în ce măsură (dacă este cazul) este relevant dacă acest contract acordă sau nu acordă clientului dreptul de a alege între diferitele modalități în care poate fi furnizat elementul transport?

2.

Atunci când instanța de trimitere analizează dacă este vorba despre o prestație economică unică și indivizibilă pentru a răspunde la întrebarea 1 litera a), în ce măsură ar trebui să ia în considerare principiul neutralității fiscale? În special:

(a)

Răspunsul este influențat de faptul dacă persoana impozabilă furnizează sau nu furnizează separat și servicii de parcare sau servicii de transport către alte grupuri de consumatori?

(b)

Răspunsul este influențat de regimul pe care îl au potrivit legislației naționale alte servicii de transport către și de la aeroporturi, care nu sunt furnizate de prestatorii serviciilor de parcare?

(c)

Răspunsul este influențat de faptul dacă alte cazuri de furnizare de către persoane impozabile a unor servicii de parcare și de transport (care nu implică transportul către și de la aeroport) sunt considerate sau nu sunt considerate potrivit legislației naționale drept două prestații distincte, dintre care una este impozabilă și cealaltă beneficiază de regimul taxei zero?

(d)

Răspunsul este influențat de faptul dacă persoana impozabilă poate sau nu poate să demonstreze că serviciile pe care le furnizează sunt în concurență cu alte servicii similare care implică atât elementul reprezentat de prestarea serviciilor de parcare, cât și elementul reprezentat din prestarea serviciilor de transport, indiferent dacă acestea sunt furnizate de același furnizor sau de doi furnizori separați? În special, răspunsul este influențat de faptul dacă persoana impozabilă poate să demonstreze că acei consumatori care doresc să își folosească automobilele personale pentru a parcurge o parte din călătoria înspre aeroport pot să obțină servicii de parcare și de transport către aeroport de la furnizori individuali și separați, de exemplu parcând într–o locație aflată în apropierea stației de tren și folosind transportul cu trenul din acea locație până la aeroport sau parcând într–o locație aflată în apropierea aeroportului și folosind un alt mijloc public de transport către aeroport?

(e)

Cum trebuie să ia în considerare instanța de trimitere concluziile Curții pronunțate în Hotărârea din 6 mai 2010, Comisia/Franța (C-94/09, nepublicată încă în Repertoriu) privind principiul neutralității fiscale și serviciile de transport în această cauză?

3.

Dreptul comunitar și, în special, principiul neutralității fiscale, se opune unei dispoziții de drept intern care exclude aplicarea regimului taxei zero la servicii de transport între aeroport și o parcare auto în cazul în care persoana care furnizează elementul reprezentat de prestarea serviciilor de transport este aceeași persoană care furnizează și elementul reprezentat de prestarea serviciilor de parcare sau în cazul în care cele două persoane sunt în legătură una cu cealaltă?