Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

26.5.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Plovdiv (Bulgaria) la 7 martie 2012 — „AES-3C MARITZA EAST 1” EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” Plovdiv

(Cauza C-124/12)

2012/C 151/34

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Plovdiv

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă:„AES-3C MARITZA EAST 1” EOOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” Plovdiv

Întrebările preliminare

1.

O reglementare precum cea de la articolul 70 alineatul (1) punctul 2 din Legea privind taxa pe valoarea adăugată, potrivit căreia contribuabilului nu i se recunoaște dreptul de deducere a TVA-ului pentru serviciile care i s-au prestat, constând în prestații de transport, asigurarea îmbrăcămintei de lucru și a echipamentului personal de protecție sau pentru cheltuielile efectuate în legătură cu deplasările în interes de serviciu, pentru motivul că aceste bunuri și servicii au fost puse la dispoziție cu titlu gratuit unor persoane fizice, mai precis unor lucrători în beneficiul contribuabilului respectiv, este compatibilă cu articolul 168 litera (a) și cu articolul 176 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), ținând seama de următoarele elemente:

—

contribuabilul nu a încheiat contracte de muncă cu lucrătorii, ci aceștia își desfășoară activitatea în temeiul unui raport contractual de „punere la dispoziție a personalului” încheiat cu un alt contribuabil, care este angajatorul lucrătorilor;

—

serviciile de transport efectuate constau în transportul lucrătorilor din diferite puncte speciale de întâlnire din mai multe localități până la locul de muncă și înapoi, iar lucrătorii nu au la dispoziție niciun mijloc de transport public organizat spre și dinspre locul de muncă;

—

punerea la dispoziție a îmbrăcămintei de lucru și a echipamentului personal de protecție este impusă de Codul muncii și de Legea privind protecția sănătății și siguranța la locul de muncă;

—

deducerea TVA-ului aferent prestațiilor de transport, asigurării îmbrăcămintei de lucru și a echipamentului personal de protecție precum și cheltuielilor efectuate în legătură cu deplasările în interes de serviciu nu ar fi contestată în cazul în care aceste bunuri și servicii ar fi fost puse la dispoziția lucrătorilor de către angajator. În speță însă, operațiunile respective au fost efectuate de un contribuabil care nu este angajatorul lucrătorilor, dar care — în temeiul unui contract de punere la dispoziție de personal — deține foloasele muncii lor și suportă costurile de personal aferente?

2.

Articolul 176 din Directiva 2006/112 abilitează un stat membru să introducă, odată cu aderarea sa la Uniunea Europeană, o condiție restrictivă privind [OR 10] exercitarea dreptului de deducere precum cea de la articolul 70 alineatul (1) punctul 2 din Legea privind taxa pe valoarea adăugată, mai precis ca „bunurile sau serviciile [să fie] destinate unor operațiuni efectuate cu titlu gratuit”, dacă legea în vigoare până la data aderării nu prevăzuse în mod expres o asemenea restricție?

3.

În cazul în care răspunsul la întrebarea anterioară este afirmativ, rezultă din aceasta că bunurile și serviciile primite sunt destinate unor „operațiuni efectuate cu titlu gratuit” atunci când au fost achiziționate în scopul desfășurării activității economice, însă prin natura lor, pentru a putea fi utilizate, este necesar să fie lăsate la dispoziția lucrătorilor care își desfășoară activitatea în întreprinderea contribuabilului?

(1)  JO C 347, 11.12.2006, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.