EU tax law WEB EOn Global Commodities - C-323/12

29.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/18

1.

O persoană plătitoare de impozit cu sediul principal într-un alt stat al Uniunii Europene decât România, care are înregistrat în scopuri de TVA un reprezentant fiscal în România, în baza dispozițiilor legale interne aplicabile anterior aderării României la Uniunea Europeană, poate fi considerată „persoană plătitoare de impozit care nu este stabilită pe teritoriul țării”, în sensul dispozițiilor art. 1 din Directiva 79/1072 din 6 decembrie 1979 — A opta directivă 79/1072/CEE a Consiliului privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării (79/1072/CEE) (1)?

2.

Cerința ca persoana juridică să nu fie înregistrată în scopuri de TVA din dispozițiile art. 1472 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care transpun dispozițiile directivei, reprezintă o condiție suplimentară față de cele expres reglementate de art. 3 și 4 din Directiva a 8-a, iar în caz afirmativ, este permisă o astfel de condiție suplimentară în raport de dispozițiile art. 6 din Directivă?

3.

Pot produce dispozițiile art. 3 și art. 4 din Directiva a 8-a efecte directe, respectiv îndeplinirea condițiilor expres reglementate de aceste dispoziții dau dreptul persoanei juridice care nu este stabilită pe teritoriul României, în sensul art. 1, la restituirea TVA, indiferent de forma de implementare a acestora în legislația națională?