EU tax law WEB Delphi Hungary - C-654/13

22.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 85/10

1.

Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în special articolul 183 din directivă, precum și articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun reglementării și practicii dintr-un stat membru prin care este exclusă plata dobânzilor de întârziere aferente cuantumului taxei pe valoarea adăugată a cărei rambursare nu a fost posibilă ca urmare a aplicării unei cerințe normative care a fost declarată contrară dreptului comunitar prin hotărâre a Curții, cu toate că, altminteri, această reglementare națională impune plata dobânzilor de întârziere în cazul în care rambursarea taxei pe valoarea adăugată este făcută cu întârziere?

2.

Practica judiciară dintr-un stat membru, care constă în respingerea plângerilor depuse pe cale administrativă — limitând astfel mijloacele procesuale ale unui subiect de drept, care a suferit un prejudiciu, doar la exercitarea unei acțiuni în răspundere, în pofida faptului că practica judiciară națională consideră inadmisibilă promovarea unei asemenea acțiuni — este contrară principiilor efectivității și echivalenței, pentru simplul fapt că nu există o dispoziție concretă aplicabilă — din punct de vedere al obiectului — în prezenta procedură, deși [soluționarea] altor cereri similare de acordare a dobânzilor și plata acestora sunt de competența autorității fiscale?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare, instanțele dintr-un stat membru sunt obligate să interpreteze și să aplice în conformitate cu dreptul comunitar normele juridice naționale care — din punct de vedere al obiectului — nu sunt pertinente, astfel încât să se asigure o protecție juridică echivalentă și efectivă?

4.

Legislația comunitară menționată la prima întrebare trebuie interpretată în sensul că [dreptul de a solicita] dobânzi pentru taxele percepute, reținute sau nerambursate cu încălcarea dreptului comunitar, reprezintă un drept subiectiv, care rezultă direct din dreptul comunitar și care poate fi exercitat nemijlocit în fața instanțelor și a autorităților statului membru prin invocarea dreptului comunitar, inclusiv atunci când legislația statului membru nu reglementează plata dobânzilor în acest caz concret, fiind suficient ca solicitarea de plată a dobânzilor să se întemeieze pe dovedirea încălcării dreptului comunitar și pe perceperea, reținerea sau nerambursarea taxei?