EU tax law WEB Ullens de Schooten - C-268/15

24.8.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/19

1)

Dreptul comunitar, și în special principiul efectivității, impune ca, în anumite împrejurări și în special cele stabilite la punctul 38 din prezenta hotărâre, termenul de prescripție național, precum articolul 100 din Legile coordonate privind contabilitatea statului aplicabil unei cereri în despăgubire formulate de un particular împotriva statului belgian pentru încălcarea articolului 43 din Tratatul CE (devenit articolul 49 TFUE) de către legiuitor, începe să curgă numai atunci când această încălcare a fost constatată sau, a contrario, principiul efectivității este garantat suficient în aceste împrejurări de posibilitatea oferită acestui particular de a întrerupe termenul de prescripție prin notificarea unui act al unui executor judecătoresc?

2)

Articolele 43 CE, 49 CE și 56 CE și noțiunea „situație pur internă” care este susceptibilă să limiteze invocarea acestor dispoziții de către un justițiabil în cadrul unui litigiu în fața unei instanțe naționale trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării dreptului [Uniunii] în cadrul unui litigiu între un resortisant belgian și statul belgian prin care se urmărește să se asigure repararea prejudiciilor cauzate de pretinsa încălcare a dreptului comunitar, reprezentate de adoptarea și de menținerea în vigoare a unei legislații belgiene de tipul celei prevăzute la articolul 3 din Decretul regal nr. 143 din 30 decembrie 1982 care se aplică fără deosebire resortisanților naționali și resortisanților celorlalte state membre?

3)

Principiul supremației dreptului comunitar și articolul 4 alineatul (3) TUE trebuie interpretate în sensul că nu permit înlăturarea principiului autorității de lucru judecat atunci când este vorba despre reexaminarea sau despre anularea unei decizii judecătorești intrate în puterea lucrului judecat care se dovedește contrară dreptului [Uniunii], ci, dimpotrivă, în sensul că permite înlăturarea aplicării unei norme naționale privind autoritatea de lucru judecat atunci când aceasta ar impune adoptarea, în temeiul respectivei decizii judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, însă contrară dreptului [Uniunii], a unei alte decizii judecătorești care ar presupune perpetuarea încălcării dreptului [Uniunii] prin această primă hotărâre judecătorească?

4)

Curtea ar putea confirma că problema dacă principiul autorității de lucru judecat trebuie înlăturat în cazul unei decizii judecătorești intrate în puterea de lucru judecat care este contrară dreptului [Uniunii] în cadrul unei cereri de reexaminare sau de anulare a acestei decizii nu este o problemă identică din punct de vedere material în sensul Hotărârilor [Da Costa și alții (28/62-30/62, EU:C:1963:6) și Cilfit și alții (283/81, EU:C:1982:335)] cu problema dacă principiul autorității de lucru judecat este contrar dreptului [Uniunii] în cadrul cererii unei (noi) decizii care ar trebui să repete încălcarea dreptului [Uniunii], astfel încât instanța de ultim grad nu se poate sustrage de la obligația sa de efectuare a unei trimiteri preliminare?