Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

17.8.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/17

Acțiune introdusă la 8 iunie 2015 – Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-274/15)

(2015/C 270/22)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Dintilhac și C. Soulay, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că prin prevederea regimului TVA-ului privind grupurile independente de persoane, astfel cum este definit la articolul 44 alineatul 1 litera y) din Legea din 12 februarie 1979 privind TVA, prin articolele 1-4 din Regulamentul Marelui Ducat din 21 ianuarie 2004 privind scutirea de TVA a prestărilor de servicii furnizate membrilor lor de grupuri independente de persoane, prin Circulara administrativă nr. 707 din 29 ianuarie 2004 în măsura în care aceasta comentează articolele 1-4 din Regulamentul Marelui Ducat, și prin nota din 18 decembrie 2008 redactată de grupul de lucru care activează în cadrul Comitetului de Observare a Piețelor [Comité d'Observation des Marchés (Cobma)] în acord cu Administrația Înregistrării și a Domeniilor (Administration de l'Enregistrement et des Domaines), Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în temeiul Directivei TVA (1), în special al articolului 2 alineatul (1) litera (c) și al articolului 132 alineatul (1) litera (f), al articolului 1 alineatul (2) al doilea paragraf, al articolului 168 litera (a) și al articolului 178 litera (a), precum și al articolului 14 alineatul (2) litera (c) și al articolului 28 din această directivă;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 132 alineatul (1) litera (f) din Directiva TVA, statele membre scutesc de TVA „prestarea de servicii de către grupuri independente de persoane, care efectuează o activitate scutită de TVA sau pentru care nu sunt persoane impozabile, în scopul prestării către membrii lor a serviciilor necesare în mod direct desfășurării activității respective, atunci când grupurile în cauză se rezumă să solicite membrilor lor rambursarea exactă a părții lor din cheltuielile comune, cu condiția ca scutirea respectivă să nu fie susceptibilă de a cauza denaturări ale concurenței”.

Cu toate acestea, în opinia Comisiei, reglementarea aplicabilă în Luxemburg nu limitează scutirea de TVA numai la serviciile prestate de grupul independent de persoane care sunt direct necesare activităților nesupuse plății TVA-ului sau scutite de TVA realizate de membrii săi.

În plus, Comisia apreciază că, în temeiul dreptului luxemburghez, membrii unui grup independent de persoane care realizează activități impozabile pentru o parte din cifra lor de afaceri pot deduce, din TVA-ul la a cărui plată sunt obligați ei înșiși, TVA-ul facturat grupului independent de persoane pentru achizițiile sale de bunuri sau de servicii de la terți, în condițiile în care, potrivit articolului 168 din Directiva TVA, dreptul de deducere a TVA-ului în amonte este acordat numai persoanei impozabile care achiziționează bunurile și serviciile grevate de TVA și care le utilizează pentru nevoile directe ale operațiunilor sale impozabile.

În sfârșit, Comisia susține că articolul 14 alineatul (2) litera (c) și articolul 28 din Directiva TVA nu permit ca dreptul național să prevadă că, în cazul în care un membru al unui grup independent de persoane achiziționează bunuri și servicii de la terți în nume propriu, însă pe seama grupului, operațiunea care constă, pentru acest membru, în a pune cheltuielile astfel consimțite în sarcina grupului este exclusă din domeniul de aplicare al TVA-ului.

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).