EU tax law WEB SMS group - C-441/16

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/30

1)

Art. 2, art. 3, art. 4 și art. 5 din Directiva 79/1072/CEE (1) coroborate cu art. 17 alin. 2 și alin. 3 lit. a) din Directiva 77/388/CEE (2) trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici a administrației fiscale naționale care consideră că nu există elementele obiective care să confirme intenția declarată a persoanei impozabile de a utiliza bunurile importate în cadrul activității sale economice în împrejurarea în care, la data importului propriu zis, era suspendat contractul în scopul executării căruia persoana impozabilă a achiziționat și importat bunurile, implicând un risc serios ca livrarea/operațiunea subsecventă căreia îi erau destinate bunurile importate să nu se mai realizeze?

2)

Dovedirea circuitului ulterior al bunurilor importate, respectiv stabilirea dacă și în ce manieră bunurile importate au fost efectiv destinate operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile, reprezintă o condiție suplimentară impusă pentru rambursarea TVA, alta decât cele enumerate de art. 3 și art. 4 din Directiva 79/1072/CEE, interzisă de dispozițiile art. 6 din directivă, sau o informație necesară privitoare la condiția de fond pentru rambursare referitoare la utilizarea bunurilor importate în cadrul tranzacțiilor impozabile, pe care organul fiscal o poate pretinde conform dispozițiilor art. 6 din directivă?

3)

În interpretarea art. 2, art. 3, art. 4 și art. 5 din Directiva 79/1072/CEE coroborate cu art. 17 alin. 2 și alin. 3 lit. a) din Directiva 77/388/CEE, dreptul la rambursarea TVA poate fi refuzat dacă operațiunea subsecventă preconizată, în cadrul căreia urmau a fi utilizate bunurile importate, nu s a mai realizat? În această împrejurare, devine relevantă destinația efectivă a bunurilor, adică împrejurarea dacă au fost valorificate, în ce mod și pe ce teritoriu, respectiv în statul membru în care TVA a fost achitată sau în afara acestuia?