EU tax law WEB -

8.11.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 452/12

1)

În scopul acordării unei scutiri de TVA pentru operațiuni și servicii de transport aferente importului de bunuri, conform Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), articolul 86 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) se interpretează în sensul ca înregistrarea unei operațiuni de import (de exemplu întocmirea declarației sumare de intrare de către autoritatea vamală prin alocarea unui număr denumit MRN/Master Reference Number) implică întotdeauna și includerea în baza de calcul a valorii în vamă a tarifului de transport care intervine până la primul loc de destinație pe teritoriul statului membru de import? Existența unui MRN asupra căruia nu planează niciun fel de indicii temeinice de fraudă valorează implicit dovada faptului că au fost incluse în baza de impozitare în vamă toate cheltuielile prevăzute de articolul 86 alineatul (1) literele (a) și (b)?

2)

Articolul 144, articolul 86 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Directiva [2006/112] se opun unei practici fiscale a statului membru de a refuza acordarea scutirii de TVA pentru serviciile de transport aferente importului de bunuri în [Uniune] pentru motivul neprezentării dovezii strict formale a includerii tarifelor de transport în valoarea în vamă, deși, pe de o parte, sunt prezentate alte documente însoțitoare relevante ale importului – declarația sumară și scrisoarea de transport CMR vizată la destinație –, iar, pe de altă parte, nu există niciun fel de indicii care să permită să se pună la îndoială autenticitatea sau fiabilitatea declarației sumare și a scrisorii de transport CMR?

3)

În raport cu prevederile articolului 57 TFUE, recuperarea TVA-ului și a accizelor de la administrațiile financiare ale mai multor state membre reprezintă o prestare de servicii intracomunitare sau activitatea unui agent comisionar general care intermediază o operațiune comercială?

4)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că există o restricție privind libera circulație a serviciilor în cazul în care destinatarul unui serviciu furnizat de un prestator de servicii stabilit într-un alt stat membru este obligat, în temeiul legislației statului membru în care este stabilit acest destinatar, să efectueze reținerea impozitului asupra remunerației corespunzătoare acestei prestări de servicii, în condițiile în care nu există o astfel de obligație atunci când contractează același serviciu cu un prestator stabilit în același stat membru în care este stabilit destinatarul serviciilor?

5)

Tratamentul fiscal din statul în care este rezident plătitorul venitului reprezintă un element care face mai puțin atractivă și îngreunează libera prestare a serviciilor prin aceea că, pentru a evita aplicarea impozitului cu reținere la sursă în procent de 4 %, rezidentul trebuie să se limiteze la colaborări în materia recuperării TVA-ului și a accizelor cu entități deopotrivă rezidente, și nu cu altele stabilite în alte țări membre?

6)

Faptul că pentru venitul obținut de nerezident se aplică un impozit de 4 % (sau, după caz, de 16 %) la valoarea brută, în timp ce impozitul pe profit aplicat prestatorului de servicii rezident în același stat membru (în măsura în care înregistrează profit) este de 16 % din net poate fi considerat de asemenea o încălcare a articolului 56 TFUE, întrucât reprezintă un alt element care face mai puțin atractivă și îngreunează libera prestare a serviciilor respective de către nerezidenți?