EU tax law WEB -

22.11.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 471/26

1)

Este compatibilă cu dreptul Uniunii și, în special, cu articolul 9 alineatul (1) și cu articolul 10 din Directiva TVA (1), precum și cu principiul neutralității fiscale, o practică a autorității fiscale potrivit căreia aceasta, în mod automat și fără a efectua vreo verificare, deduce din faptul că o persoană fizică știe că se află într-un raport juridic cu o persoană juridică ce acționează în calitate de agent, care este independentă de persoana impozabilă în calitate de comitent și care are personalitate juridică proprie, fără ca între persoana fizică respectivă și persoana impozabilă să existe vreun raport juridic, faptul că și persoana impozabilă cunoaște acest lucru, neluând în considerare prevederile contractului încheiat între comitent și agent și nici dispozițiile legii străine care reglementează raportul juridic de agenție?

2)

Articolul 167, articolul 168 litera (a) și articolul 178 litera (a) din Directiva TVA trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care autoritatea fiscală constată existența unei facturări în lanț, acest fapt este suficient în sine drept circumstanță obiectivă pentru a dovedi evaziunea fiscală sau, într-o astfel de situație, autoritatea fiscală trebuie să indice de asemenea membrul sau membrii lanțului care a (au) comis frauda fiscală și care a fost modus operandi al acestuia (acestora)?

3)

Articolele menționate anterior din Directiva TVA trebuie interpretate, în lumina cerințelor de proporționalitate și de raționalitate, în sensul că, inclusiv în cazul în care autoritatea fiscală consideră, pe baza circumstanțelor concrete ale cauzei, că persoana impozabilă trebuia să fie mai diligentă, acesteia nu i se poate solicita să verifice împrejurări pe care autoritatea fiscală nu le-a putut descoperi decât în urma unei inspecții cu o durată de aproximativ cinci ani, care a necesitat numeroase verificări suplimentare prin intermediul unor instrumente de drept public, astfel încât protecția secretelor comerciale ale persoanelor impozabile nu a constituit un obstacol în calea verificării? În cazul în care este necesară o mai mare diligență, este suficient pentru a se considera că a fost dovedită diligența necesară ca persoana impozabilă să își extindă controlul și asupra unor împrejurări care nu figurează printre cele indicate în Hotărârea Mahagében în ceea ce privește potențialii parteneri de afaceri, astfel încât să dispună de reguli interne de aprovizionare pentru verificarea acelor parteneri, să nu accepte plăți în natură, să includă în contractele pe care le încheie clauze privind eventualele riscuri și să examineze și alte împrejurări în cursul operațiunii?

4)

Articolele menționate anterior din Directiva TVA trebuie interpretate în sensul că, pentru ca autoritatea fiscală să aprecieze că persoana impozabilă a participat în mod activ la o fraudă fiscală, este suficient ca dovezile descoperite să evidențieze faptul că persoana impozabilă, dacă ar fi dat dovadă de diligența necesară, ar fi putut să aibă cunoștință de faptul că participa la o fraudă fiscală, fără a fi necesar ca din dovezile respective să rezulte că știa acest lucru, prin participarea sa activă la frauda respectivă? În cazul în care se dovedește participarea activă la o fraudă fiscală, și anume cunoașterea acestei participări, autoritatea fiscală trebuie să dovedească comportamentul fraudulos al persoanei impozabile, concretizat prin faptul că a acționat în mod concertat cu membrii aflați în aval pe lanț sau este suficient să se bazeze pe dovezi obiective privind cunoașterea reciprocă între membrii lanțului?

5)

Este compatibilă cu articolele menționate anterior din Directiva TVA și cu dreptul la un proces echitabil recunoscut ca principiu general la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu principiul securității juridice o practică a autorității fiscale constând în faptul că își întemeiază decizia pe o presupusă încălcare a unor dispoziții privind siguranța lanțului alimentar care nu au niciun efect asupra respectării de către persoana impozabilă a obligațiilor sale fiscale sau asupra circulației facturilor sale, pe care legislația fiscală nu le prevede nicidecum în legătură cu persoana impozabilă și care nu au niciun efect asupra realității operațiunilor verificate de autoritatea fiscală și asupra conștientizării de către persoana impozabilă, verificată în cadrul procedurii fiscale?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea preliminară anterioară:

6)

Este compatibilă cu articolele menționate anterior din Directiva TVA și este conformă cu dreptul la un proces echitabil recunoscut ca principiu general la articolul 47 din cartă, precum și cu principiul securității juridice, o practică a autorității fiscale constând în faptul că, fără intervenția organismului oficial cu atribuții în materie de siguranța lanțului alimentar, care are competență materială și teritorială, autoritatea fiscală, prin decizia sa, face aprecieri cu privire la persoana impozabilă care intră în sfera competenței respectivului organism oficial, astfel încât deduce, pe baza încălcărilor constatate cu privire la siguranța lanțului alimentar – chestiune care nu intră în sfera sa de competență – consecințe fiscale pentru persoana impozabilă, fără ca aceasta din urmă să fi putut combate constatarea încălcării normelor privind siguranța lanțului alimentar în cadrul unei proceduri independente de cea fiscală și care respectă garanțiile fundamentale și drepturile părților?