EU tax law WEB -

18.7.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 276/2

1)

În cazul unor prestări de servicii realizate de o persoană impozabilă stabilită într-un stat membru în favoarea unei alte persoane impozabile care acționează ca atare, al cărei sediu al activității economice este stabilit în afara Uniunii Europene, atunci când acestea sunt entități distincte și independente din punct de vedere juridic, însă fac parte din același grup, prestatorul se angajează prin contract să utilizeze echipamentele și personalul său exclusiv pentru realizarea unor produse în favoarea clientului, iar aceste produse sunt vândute ulterior de clientul menționat, conducând la livrări de bunuri impozabile, la executarea cărora prestatorul contribuie din punct de vedere logistic și care sunt localizate în statul membru în cauză, articolul 44 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 (1) și articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/[2011] al Consiliului din 15 martie 2011 (2) trebuie interpretate în sensul că trebuie să se considere că persoana impozabilă stabilită în afara Uniunii Europene dispune de un sediu comercial fix în acest stat membru?

2)

Articolul 44 din Directiva 2006/112/CE și articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/[2011] al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că o persoană impozabilă poate dispune de un sediu comercial fix atunci când resursele umane și tehnice necesare sunt cele ale prestatorului său, care este independent din punct de vedere juridic, însă face parte din același grup și care se angajează prin contract, în mod exclusiv, să le pună în aplicare în beneficiul persoanei impozabile menționate?

3)

Articolul 44 din Directiva 2006/112/CE și articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/[2011] al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că o persoană impozabilă dispune de un sediu comercial fix în statul membru al prestatorului său ca urmare a faptului că acesta din urmă realizează în beneficiul său, în executarea unui angajament contractual exclusiv, o serie de prestații accesorii sau suplimentare în raport cu prestațiile de furnizare pe bază de comandă fermă în sens strict, contribuind, astfel, la realizarea vânzărilor efectuate de această persoană impozabilă de la sediul său din afara Uniunii Europene, însă care conduce la livrări de bunuri impozabile localizate, în temeiul legislației privind TVA-ul, pe teritoriul statului membru menționat?