EU tax law WEB Adient - C-533/22

5.12.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 463/14

1)

Dispozițiile articolului 44 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) și ale articolelor 10 și 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA (2) trebuie interpretate în sensul în care se opun practicii administrației fiscale naționale de a califica o persoană juridică rezidentă independentă drept sediu fix al unei entități nerezidente, exclusiv în baza apartenenței celor două societăți ale aceluiași grup?

2)

Dispozițiile articolului 44 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și ale articolelor 10 și 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA trebuie interpretate în sensul în care se opun practicii administrației fiscale naționale de a reține existența, pe teritoriul unui stat membru, a unui sediu fix al unei entități nerezidente, prin raportare exclusiv la serviciile pe care persoana juridică rezidentă le prestează pentru entitatea nerezidentă?

3)

Dispozițiile articolului 44 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și ale articolelor 10 și 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA trebuie interpretate în sensul în care se opun legislației fiscale și practicii administrației fiscale naționale de a reține existența, pe teritoriul unui stat membru, a unui sediu fix al unei entități nerezidente, având în vedere că respectivul [sediu] fix livrează doar bunuri și nu prestează servicii?

4)

În ipoteza în care o persoană nerezidentă deține pe teritoriul unui stat membru, la nivelul unei persoane juridice rezidente, resurse umane și tehnice prin care se asigură prestarea de servicii de procesare a bunurilor necesare a fi livrate de către entitatea nerezidentă, dispozițiile articolului 192a litera (b) din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată[, precum] și ale articolului 11 și ale articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA trebuie interpretate în sensul că respectivele servicii de procesare prestate prin intermediul resurselor tehnice și umane ale persoanei juridice nerezidente sunt: (i) servicii primite de persoana juridică nerezidentă de la persoana rezidentă, prin intermediul respectivelor resurse umane și tehnice, sau, după caz, (ii) servicii furnizate de persoana juridică nerezidentă însăși, prin intermediul respectivelor resurse umane și tehnice?

5)

În funcție de răspunsul la întrebarea nr. 4, cum va fi determinat locul prestării serviciilor, prin raportare la dispozițiile articolului 44 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și ale articolelor 10 și 11 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA?

6)

Având în vedere articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 282/2011 al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei TVA, activitățile conexe serviciilor de prelucrare a bunurilor cum ar fi recepția, inventarierea, plasarea de comenzi către furnizori, asigurarea unor spații de depozitare, gestiunea stocurilor în sistemul informatic, procesarea ordinelor de la clienți, menționarea adresei pe documentele de transport și facturi, suport în ceea ce privește auditurile de calitate etc. ar trebui ignorate pentru determinarea existenței sediului fix deoarece aceste activități sunt administrativ suport, strict necesare activității de prelucrare a bunurilor?

7)

Având în vedere principiile privind locul impozitării la locul în care are loc consumul respectiv de destinație, este relevant pentru a determina locul prestării serviciilor de procesare faptul că bunurile rezultate în urma procesării sunt vândute de beneficiarul serviciilor (au destinația) în majoritate în afara României, iar cele vândute în România sunt subiect de TVA și, prin urmare, rezultatul serviciilor de procesare nu este „consumat” în România sau dacă este „consumat” în România este subiect de TVA?

8)

Dacă resursele tehnice și umane ale sediului fix care primește serviciile sunt virtual aceleași cu cele ale prestatorului cu care sunt realizate efectiv serviciile, mai există o prestare de servicii în sensul articolului 2 alineatul (l) litera (c) din Directiva TVA?