Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

JULIANE KOKOTT

prezentate la 22 ianuarie 2015(1)

Cauza C-686/13

X AB

împotriva

Skatteverket

[cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstol (Suedia)]

„Legislație fiscală – Impozitul național pe profit – Libertatea de stabilire în conformitate cu articolul 49 TFUE – Libera circulație a capitalurilor în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) TFUE – Neluarea în considerare din punct de vedere fiscal a câștigurilor și a pierderilor rezultate din cadrul cesionării unei participații – Participație deținută într-o filială cu sediul în alt stat membru – Lichidarea activității filialei – Luarea în considerare din punct de vedere fiscal a unei pierderi rezultate în urma cesiunii, în măsura în care aceasta a fost cauzată de o pierdere din diferența de curs valutar”





I –    Introducere

1.        Obiectul litigiului suedez în materie fiscală la care se referă cererea de decizie preliminară în discuție îl reprezintă faptul că în Regatul Suediei, în cadrul impozitului pe venit, câștigurile și pierderile realizate ca urmare a cesiunii unor participații nu sunt impozabile, respectiv deductibile. Deși reglementarea avantajează anumite persoane, ea nu este favorabilă acelora care trebuie să suporte o pierdere. Cu toate acestea, în măsura în care o astfel de pierdere se întemeiază pe un risc rezultat din cursul valutar, iar acest risc există în special în cadrul unei activități transfrontaliere, libertățile fundamentale ar putea impune luarea în considerare a pierderii din punct de vedere fiscal. Acesta este aspectul pe care instanța de trimitere dorește să îl clarifice înainte ca reclamantul din procedura principală să dispună lichidarea filialei sale cu sediul în alt stat membru.

2.        Curtea de Justiție a Uniunii Europene a mai analizat anterior o situație similară în cauza Deutsche Shell, referitoare la o pierdere din diferența de curs valutar, în contextul lichidării unui sediu permanent situat în alt stat membru. Atunci, Curtea a constatat o încălcare a libertății de stabilire(2). În prezenta cauză va trebui să analizăm în ce măsură concluziile din Hotărârea Deutsche Shell pot fi transferate asupra pierderilor din diferențele de curs valutar în contextul lichidării activității unei filiale.

II – Cadrul juridic

3.        Regatul Suediei percepe impozit pe venit. Astfel, sunt impozitate în principiu și veniturile din cesiunea de participații în societăți pe acțiuni.

4.        O excepție o reprezintă participațiile deținute de anumite societăți, în special societăți pe acțiuni, în scopul desfășurării activității. Potrivit articolului 5 alineatul 1 din capitolul 25a din Legea suedeză privind impozitul pe venit (denumită în continuare „Legea privind impozitul pe venit”) (inkomstskattelag 1999:1229), venitul realizat din cesiunile unor astfel de participații este în mod normal scutit de impozit. În schimb, potrivit alineatului 2 al dispoziției menționate, pierderile de capital generate de astfel de acțiuni sunt deductibile numai dacă s-ar fi impozitat profitul corespunzător rezultat din cesiunea acestora.

5.        Potrivit articolului 14 alineatul 1 din capitolul 24 din Legea privind impozitul pe venit, pentru ca pierderile și câștigurile rezultate în urma unor cesiuni să nu fie luate în considerare din punct de vedere fiscal, participațiile trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

„1.      nu sunt cotate la bursă.

2.      numărul total de voturi aferente tuturor acţiunilor deţinute în filială de societatea care deține titlurile corespunde unei valori de cel puţin 10 % din numărul de voturi aferente tuturor titlurilor filialei.

3.      deţinerea titlurilor este legată de activitatea exercitată de societatea care deține titlurile sau de o întreprindere care poate fi considerată apropiată de aceasta având în vedere condiţiile de proprietate sau de organizare.”

6.        În cazul dividendelor aferente unor astfel de participații se aplică dispoziții similare, acestea beneficiind de asemenea de scutire fiscală. Prin neluarea în considerare a dividendelor, precum și a câștigurilor înregistrate din cesiuni se urmărește evitarea unei impozitări în lanț a profitului societăților.

III – Litigiul principal

7.        Litigiul principal se referă la cererea de aviz prealabil privind impozitul pe venit formulată de societatea suedeză X AB.

8.        În anul 2003, X a fondat o filială în Regatul Unit, iar titlurile de participare la această societate au fost exprimate în dolari americani. În perioada 2003-2009, X și-a majorat în repetate rânduri aportul de capital în cadrul filialei.

9.        De la constituirea filialei, X a cesionat în plus participația deținută în filiala sa către societatea-mamă a acesteia, astfel încât, între timp, X mai deține numai 45 % din participație.

10.      X planifică să își lichideze filiala din Regatul Unit, aspect care nu este detaliat suplimentar în speță și care, potrivit dreptului suedez, este considerat o cesionare a participației deținute în cadrul filialei. Ea anticipă că lichidarea va conduce la pierderi din diferențele de curs valutar, întrucât între timp s-a modificat cursul valutar al coroanei suedeze față de dolar. Potrivit dispozițiilor dreptului suedez privind pierderile din cesiuni de participații deținute în scopul desfășurării activității, ea nu va putea deduce fiscal o astfel de pierdere.

11.      Astfel, X a solicitat Skatterättsnämnd (comitetul pentru dreptul fiscal) un aviz prealabil, pentru a clarifica dacă refuzul unui drept de deducere a unei pierderi rezultate din schimbul valutar este contrar dreptului Uniunii. După ce Skatterättsnämnd a răspuns negativ la solicitarea ei, X a atacat avizul în justiție.

IV – Procedura în fața Curții

12.      La 27 decembrie 2013, în calitate de instanță sesizată cu soluționarea litigiului, în temeiul articolului 267 TFUE, Högsta förvaltningsdomstol a adresat Curții următoarea întrebare preliminară,:

„Articolul 49 TFUE și articolul 63 TFUE se opun unei reglementări naționale potrivit căreia statul în care are sediul o societate nu permite acesteia deducerea unei pierderi din schimbul valutar integrate într-o pierdere de capital realizată dintr-un titlu de participare deținut în scopul desfășurării activității într-o societate cu sediul într-un alt stat membru, atunci când, potrivit regimului în vigoare în statul membru în care are sediul prima societate, la calcularea venitului impozabil nu sunt luate în considerare câștigurile și pierderile din aceste titluri?”

13.      Părțile din procedura principală, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Regatul Țărilor de Jos, Republica Portugheză, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum Comisia Europeană și-au prezentat pozițiile în scris în fața Curții, în lunile martie și aprilie 2014.

V –    Apreciere juridică

14.      Prin intermediul întrebării sale preliminare, instanța de trimitere dorește să clarifice dacă, în cadrul colectării impozitului pe venit, un stat membru poate să nu ia în considerare câștigurile și pierderile rezultate în urma unei cesiuni de participații către societăți comerciale, fără să încalce astfel libertatea de stabilire sau libera circulație a capitalurilor. Instanța de trimitere consideră că o astfel de încălcare este posibilă, întrucât ca urmare a reglementării nu sunt luate în considerare din punct de vedere fiscal nici pierderile din diferența de curs valutar.

15.      Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să arătăm că este de competența instanței de trimitere să stabilească dacă și în ce măsură societatea X poate într-adevăr suferi o pierdere din diferența de curs valutar(3). Din datele cuprinse în decizia de trimitere nu se poate deduce încă producerea unei pierderi din diferența de curs valutar. În cazul lichidării, simpla împrejurare că o participație este cesionată în monedă străină nu conduce în mod obligatoriu la posibilitatea unei pierderi din diferența de curs valutar. Putem constata o astfel de posibilitate fără nicio îndoială numai dacă, la lichidarea activității filialei sale, acționara X ar avea exclusiv pretenția vărsării capitalului ei nominal în monedă străină. În schimb, dacă în această situație există un drept privind patrimoniul filialei, o pierdere din diferența de curs valutar nu se va putea constata ușor, în mod izolat, chiar dacă în cadrul lichidării societății patrimoniul ar fi cesionat într-o monedă străină. Având în vedere că nivelul prețurilor din economiile naționale implicate și cursul de schimb valutar al monedelor acestora se influențează reciproc, modificările reale ale valorilor activelor și simplele fluctuații ale cursului de schimb valutar nu se vor putea diferenția cu ușurință.

16.      Prin urmare, pentru a răspunde la întrebarea preliminară, vom presupune în continuare, astfel cum a procedat Curtea în Hotărârea Deutsche Shell(4), că, în speță, la lichidarea activității filialei se înregistrează în mod izolat o pierdere din diferența de curs valutar.

A –    Libertatea fundamentală aplicabilă

17.      În primul rând, se ridică întrebarea dacă o reglementare cum este cea din Suedia trebuie apreciată în funcție de libertatea de stabilire prevăzută de articolul 49 TFUE sau în funcție de libera circulație a capitalurilor în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) TFUE. În principiu, în situația din speță, cazul participării în cadrul unei societăți stabilite în alt stat membru ar putea implica ambele libertăți fundamentale.

18.      În acest sens, trebuie să analizăm întâi obiectul reglementării naționale, întrucât, potrivit unei jurisprudențe, o reglementare națională care este aplicabilă numai participațiilor care permit exercitarea unei influențe certe asupra deciziilor unei societăți și stabilirea activităților acesteia face parte numai din domeniul de aplicare al articolului 49 TFUE. În schimb, dispozițiile naționale care își găsesc aplicarea în cazul participațiilor efectuate numai cu intenția de a realiza un plasament financiar, fără a exista intenția de a influența administrarea și controlul întreprinderii, trebuie examinate exclusiv din perspectiva liberei circulații a capitalurilor(5).

19.      Potrivit articolului 14 alineatul 1 din capitolul 24 din Legea privind impozitul pe venit, reglementarea suedeză se aplică, printre altele, în cazul titlurilor care nu sunt cotate la bursă, indiferent de cota de participare. Astfel, aceasta nu poate să se aplice doar în cazul titlurilor de participare care permit exercitarea unei influențe certe asupra deciziilor unei societăți sau doar în cazul participațiilor generate numai de intenția de a realiza un plasament financiar.

20.      Într-o astfel de situație se va ține seama de împrejurările cazului concret, pentru a clarifica dacă situația de fapt din procedura principală face parte din domeniul de aplicare al articolului 49 TFUE sau al articolului 63 alineatul (1) TFUE(6). În acest sens, libertatea de stabilire are un caracter mai special, întrucât, în conformitate cu articolul 49 al doilea paragraf TFUE, aceasta se referă numai la participații care permit constituirea și administrarea unei societăți comerciale.

21.      În speță, inițial, X a fost unicul acționar al filialei ei din Regatul Unit. Astfel, în ceea ce privește constituirea filialei sale, X se situează fără echivoc în domeniul de aplicare al libertății de stabilire.

22.      Cu toate acestea, procedura în discuție se referă la refuzul de a lua în considerare, din punct de vedere fiscal, o pierdere din diferența de curs valutar. La momentul respectiv, X își redusese participarea în cadrul filialei sale până la 45 %. După ce participația lui X nu mai este majoritară, se ridică întrebarea dacă aceasta mai poate sau nu mai poate exercita influențe certe asupra deciziilor filialei și a activităților acesteia, astfel încât X să nu mai fie protejată de libertatea de stabilire.

23.      Cu toate acestea, considerăm că libertatea de stabilire este aplicabilă în mod prioritar, întrucât, în primul rând, deja perspectiva asupra dezavantajelor în cazul lichidării poate face o societate să se abțină de la constituirea unei filiale, X situându-se în orice caz în domeniul de aplicare al libertății de stabilire. În al doilea rând, pentru ca o situație să intre sub incidența libertății de stabilire, Curtea nu impune condiția deținerii majorității titlurilor de participare. Astfel, în cazul unei participații de 34 %, ea a considerat că o astfel de participație este de natură să confere o „influență certă”(7). Într-o altă cauză, în anumite condiții a fost suficientă chiar și o participație de puțin peste 25 %(8).

24.      În concluzie, în speță trebuie să se verifice o eventuală încălcare a libertății de stabilire prevăzute la articolul 49 TFUE. Având în vedere caracterul specific, această dispoziție împiedică aplicarea dispozițiilor privind libera circulație a capitalurilor în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) TFUE.

B –    Restricționarea libertății de stabilire

25.      Astfel, se ridică problema dacă prin faptul că anumitor societăți comerciale suedeze nu li se permite să deducă din impozitul pe venit pierderi din diferența de curs valutar, produse în contextul unor pierderi din cesiunea participației deținute în cadrul unei societăți stabilite în alt stat membru, se încalcă libertatea de stabilire prevăzută la articolul 49 TFUE.

26.      Potrivit articolului 54 TFUE, și societățile comerciale beneficiază de libertate de stabilire în cadrul Uniunii. Dispozițiile articolului 49 a doua teză TFUE interzic în special restricțiile privind înființarea și administrarea de filiale de către resortisanții unui stat membru stabiliți pe teritoriul altui stat membru. În acest sens, potrivit unei jurisprudențe constante, libertatea de stabilire interzice atât statului membru gazdă, cât și statului membru de origine să împiedice stabilirea unei societăți într-un alt stat membru(9).

27.      Astfel, statul de origine, Suedia, ar putea împiedica o societate ca X, supusă impozitului pe venit, să constituie sau să administreze o filială în alt stat membru, refuzând să-i recunoască deductibilitatea fiscală a unei pierderi din diferența de curs valutar, rezultată în cadrul lichidării activității filialei.

28.      Potrivit unei jurisprudențe constante, trebuie considerate restricții privind libertatea de stabilire toate măsurile care interzic, împiedică sau fac mai puțin atractivă exercitarea acestei libertăți(10). De regulă, Curtea recunoaște o restricționare prin intermediul unei reglementări a statului membru de origine atunci când stabilirea transfrontalieră este defavorizată față de cea pe teritoriul național(11). Astfel, restricționarea libertății de stabilire de către statul de origine se produce atunci când o stabilire transnațională este discriminatorie față de o stabilire pe teritoriul național. Această discriminare se poate face în mod deschis (a se vedea punctul 1) sau disimulat (a se vedea punctul 2). La punctul 3 vom dezbate dacă, în plus, în speță, încălcarea se poate produce și printr-o restricționare a libertății de stabilire, fără caracter discriminatoriu, impusă de statul membru de origine.

1.      Discriminarea vădită

29.      În speță nu se poate identifica o defavorizare vădită a stabilirii transfrontaliere, întrucât reglementarea privind neluarea în considerare din punct de vedere fiscal nici a câștigurilor și nici a pierderilor rezultate dintr-o cesiune de titluri de participare deținute în cadrul unei societăți se aplică indiferent dacă acestea aparțin unei societăți suedeze sau străine. Astfel, în principiu nu există nicio diferență privind tratamentul fiscal al stabilirii pe teritoriul național sau pe teritoriul unui alt stat membru, prin intermediul unei filiale.

2.      Discriminarea disimulată

30.      Potrivit jurisprudenței, regulile egalității de tratament între resortisanții naționali și resortisanții altor state membre interzic nu numai discriminările evidente pe motiv de cetățenie sau de naționalitate sau de sediu în ceea ce privește societățile, ci și toate formele disimulate de discriminare care, prin aplicarea altor criterii de diferențiere, conduc, în fapt, la același rezultat(12). Regulile privind egalitatea de tratament se referă în special la libertățile fundamentale în măsura în care acestea conțin un principiu privind egalitatea de tratament cu resortisanții proprii, cum este cazul libertății de stabilire prevăzute la articolul 49 al doilea paragraf TFUE.

31.      Respectiva jurisprudență se referă în primul rând numai la obligațiile statului membru gazdă, întrucât statul membru de origine nu împiedică de regulă exercitarea unei libertăți fundamentale prin instituirea unor reglementări diferite pentru diferiți resortisanți, ci prin faptul că prevede aceleași reglementări pentru toți resortisanții săi, acestea din urmă făcând diferența între tratarea activității transfrontaliere sau pe teritoriul național. Astfel, libertățile fundamentale impun un tratament egal și din partea statului de origine. În plus, precum în cazul discriminărilor statului membru gazdă în funcție de cetățenie, respectiv de locul în care se află sediul unei societăți, și statul membru de origine poate împiedica exercitarea libertăților fundamentale printr-o formă de dezavantajare disimulată a activităților transfrontaliere. Pentru acest motiv, principiul din jurisprudența menționată anterior se va aplica într-o formă modificată și în cazul verificării restricționării libertății de stabilire de către statul membru de origine.

32.      Prin urmare, trebuie să se verifice dacă, prin excluderea luării în considerare din punct de vedere fiscal a câștigurilor și a pierderilor rezultate ca urmare a cesiunii unei participații, contribuabilii care dețin titluri de participare în cadrul unei societăți stabilite în alt stat membru sunt discriminați în mod disimulat în comparație cu contribuabilii care dețin titluri de participare în cadrul unei societăți stabilite pe teritoriul național.

33.      În conformitate cu formula Curții, se va presupune că o astfel de discriminare disimulată pentru motive de cetățenie(13) există atunci când reglementarea suedeză dezavantajează în majoritatea cazurilor contribuabilii care cesionează participația deținută în cadrul unei societăți stabilite în alt stat membru.

34.      Așadar, în acest sens, există două abordări posibile. Pe de o parte, s-ar putea considera că sarcina de a verifica, cu titlu definitiv, dacă pierderile din diferențe de curs valutar sunt reclamate mai degrabă în cazul participațiilor la societăți stabilite în alt stat membru, revine instanței de trimitere(14). Totuși, este cert că și valoarea participațiilor deținute pe teritoriul național este supusă unui risc de schimb valutar, și anume nu numai atunci când aportul de capital se face în monedă străină, ci și atunci când societatea stabilită pe teritoriul național a făcut investiții exprimate în monedă străină. Cu toate acestea, valoarea titlurilor de participare ale unei societăți străine ar putea fi influențată mai degrabă de valoarea monedelor străine, întrucât ar putea investi mai des decât o societate stabilită pe teritoriul național în active a căror valoare este exprimată în monedă străină.

35.      Pe de altă parte, o asemenea abordare nu ar ține seama de aspectul că prezenta reglementare suedeză nu exclude luarea în considerare din punct de vedere fiscal numai a pierderilor din cesiunile de participații, ci și a câștigurilor rezultate pe urma acestora. În consecință, fluctuațiile de curs valutar care influențează valoarea unui titlu de participare nu sunt luate în considerare din punct de vedere fiscal nici în cazul unor pierderi, nici în cazul unor câștiguri. Având în vedere acestea, s-ar considera că există o dezavantajare disimulată a filialei stabilite transfrontalier numai atunci când, pe baza riscului valutar, participațiile străine ar fi în mod substanțial mai expuse la pierderi decât participațiile naționale.

36.      Totuși, nu putem identifica o astfel de situație în speță, iar în cele din urmă sarcina de a verifica dacă, pe baza împrejurărilor existente în Regatul Suediei, reglementarea suedeză dezavantajează în mod disimulat o filială străină revine instanței de trimitere. În acest sens, în speță, instanța de trimitere va trebui să țină seama și de aspectul specific că participația deținută de X în cadrul filialei sale britanice nu a fost exprimată în moneda statului membru gazdă, ci în moneda unui stat terț, și anume în dolari americani. O astfel de procedură nu exclude luarea în considerare a unei dezavantajări disimulate a activității transfrontaliere, întrucât aceasta s-ar putea constata mai des în cazul unei stabiliri transfrontaliere decât în cazul unei stabiliri pe teritoriul național. Cu toate acestea, în mod independent de aceasta, având în vedere datele concrete din cadrul procedurii în discuție, nu există indicii în sensul apariției mai frecvente a unui risc cauzat de diferențe de curs valutar decât a altor riscuri aferente activității economice, cărora li se supun deopotrivă atât societățile naționale, cât și cele străine.

37.      În consecință, pe baza datelor existente nu se poate constata că reglementarea suedeză ar dezavantaja în mod disimulat o stabilire transfrontalieră.

3.      Restricționarea nediscriminatorie

38.      Așadar, rămâne să verificăm dacă nu s-ar putea considera totuși că se restricționează libertatea de stabilire, întrucât reglementarea suedeză împiedică stabilirea societății X într-un alt stat membru, fără să o dezavantajeze în mod direct sau disimulat în raport cu o stabilire la nivel național.

39.      În cazul statului membru gazdă, se consideră că acesta poate restricționa libertatea de stabilire și printr-o reglementare care se aplică fără discriminare pe motiv de cetățenie sau de naționalitate, respectiv de sediu al unei societăți(15). În plus, potrivit unei jurisprudențe constante, trebuie considerate restricții privind libertatea de stabilire toate măsurile care interzic, împiedică sau fac mai puțin atractivă exercitarea acestei libertăți(16).

40.      În trecut am exprimat în repetate rânduri îndoiala în legătură cu posibilitatea ca în domeniul dreptului fiscal să existe o restricționare a unei libertăți fundamentale în lipsa unei discriminări(17). Colectarea oricărui tip de impozit împiedică activitatea economică sau o face mai puțin atractivă. Totuși, în situația în care un impozit poate reprezenta obiectul unei verificări din perspectiva libertăților fundamentale prevăzute de dreptul Uniunii și în cazurile în care este colectat în mod egal pentru toți cetățenii Uniunii, fără a avea caracter discriminatoriu, nici în mod direct și nici în mod disimulat, inclusiv deciziile unui stat membru cu privire la colectarea unui impozit într-o anumită situație de fapt și toate majorările fiscale ar fi marcate de dispozițiile dreptului Uniunii. În concluzie, nu s-ar respecta suveranitatea fiscală a statelor membre, care revine acestora în temeiul repartizării competențelor în cadrul Uniunii. Așadar, în principiu, un impozit colectat în întregime fără discriminare nu poate conduce la restricționarea unei libertăți fundamentale.

41.      Cu toate acestea, este posibil ca această accepțiune să fie pusă sub semnul întrebării în Hotărârea Deutsche Shell, pe care au analizat-o în detaliu și părțile din cadrul prezentei proceduri. În respectiva hotărâre, în temeiul Concluziilor avocatului general Sharpston, Curtea a admis că, în situația în care o societate creează o entitate în alt stat membru, în care este folosită o altă monedă decât cea a statului de origine, iar în cazul lichidării entității, pierderea din diferența de curs valutar rezultată survine numai în statul membru de origine, deductibilitatea fiscală a pierderii din diferența de curs valutar reprezintă o restricționare a libertății de stabilire. Astfel, crește riscul economic cu care se confruntă societatea(18). În schimb, Curtea nu a precizat existența niciunei discriminări în acest sens.

42.      Astfel, avocatul general Sharpston și-a întemeiat propunerea de soluționare pe situația că, în cazul unor tranzacții între sediul permanent al unei societăți și o filială a acesteia, riscul pierderii din diferențe de curs valutar poate exista numai atunci când filiala se află în alt stat membru. Prin urmare, s-a identificat o dezavantajare disimulată a situației transfrontaliere în raport cu cea internă, și nu o restricționare nediscriminatorie. În speță, nu există un asemenea dezavantaj disimulat. Astfel, spre deosebire de tranzacțiile între componentele societății, și valoarea participații naționale poate fi supusă unui risc de curs valutar(19).

43.      Făcând abstracție de acest aspect, raportarea exclusiv la pierderea din diferențele de curs valutar din Hotărârea Deutsche Shell nu ne convinge. În condițiile în care neluarea în considerare din punct de vedere fiscal a unei asemenea pierderi reprezintă o restricționare a libertății de stabilire, în mod simetric – pentru situația în care statul membru ar impozita câștigurile din diferențele de curs valutar –, și impozitarea câștigurilor din diferențe de curs valutar ar trebui să reprezinte de asemenea o restricționare. Consecința paradoxală ar fi că un stat membru ar limita libertatea de stabilire atât prin impozitare, cât și prin neluarea în considerare a unor astfel de situații de fapt din punct de vedere fiscal.

44.      În sfârșit, chiar dacă am dori să acceptăm că o restricționare nediscriminatorie a unei libertăți fundamentale este posibilă în dreptul fiscal, în speță nu se poate considera în orice caz că libertatea de stabilire ar fi fost restricționată, întrucât, în aceste cazuri, Curtea nu consideră că statul membru împiedică libertatea de stabilire atunci când o reglementare se aplică tuturor operatorilor economici, când nu are ca obiectiv reglementarea condițiilor unei stabiliri, iar eventualele efecte restrictive ale acestei reglementări sunt prea aleatorii și indirecte ca să poată afecta exercitarea libertății de stabilire(20). În cele din urmă, prezintă relevanță dacă o reglementare nediscriminatorie poate influența în mod serios eventualele decizii ale unui operator economic(21). În cazul în care această jurisprudență este transpusă împiedicării exercitării libertății de stabilire de către statul de origine, în speță nu există nicio restricționare a libertății de stabilire prin irelevanța fiscală a unei pierderi din diferențe de curs valutar, întrucât la momentul deciziei privind investiția exista atât perspectiva unei eventuale pierderi din diferențe de curs valutar, nedeductibile fiscal, cât și a unui câștig din diferențe de curs valutar scutit de la impozitare. Astfel, efectele restrictive ale lipsei deductibilității unei eventuale pierderi în contextul participațiilor sunt prea aleatorii și prea indirecte pentru a împiedica exercitarea libertății de stabilire.

45.      În concluzie, reglementarea suedeză în discuție nu restricționează libertatea de stabilire.

C –    În subsidiar: Justificarea unei restricționări a libertății de stabilire

46.      În situația în care, în speță, contrar opiniei noastre, Curtea va considera că, prin neluarea în considerare din punct de vedere fiscal a pierderii din diferența de curs valutar, s-a restricționat libertatea de stabilire, ar trebui să verificăm într-o următoare etapă dacă această restricționare ar putea fi justificată printr-un motiv imperativ de interes general.

47.      Părțile au invocat două motive: menținerea coerenței sistemului fiscal (a se vedea punctul 1) și respectarea repartizării competențelor în domeniul impozitării între statele membre (a se vedea punctul 2).

1.      Coerența sistemului fiscal

48.      Potrivit unei jurisprudențe constante, necesitatea de a apăra coerența sistemului fiscal poate să justifice o restricție privind exercitarea libertăților fundamentale garantate de tratat(22). Astfel, statele membre vor putea evita ca un contribuabil să beneficieze de un avantaj fiscal fără a se supune în același timp unui dezavantaj fiscal corespondent.

 Legătura directă între dezavantaj și avantaj

49.      Cu toate acestea, o justificare există numai în cazul unei legături directe între avantajul fiscal respectiv și compensarea acestui avantaj cu o prelevare fiscală determinată(23). În acest sens, caracterul direct al unei astfel de legături trebuie să fie apreciat în funcție de obiectivul reglementării în discuție(24).

50.      În speță, între prelevarea fiscală care ia naștere ca urmare a neluării în considerare a pierderilor din diferențele de curs valutar rezultate dintr-o cesiune și avantajul fiscal reprezentat de faptul că nu sunt luate în considerare nici câștigurile din diferențe de curs valutar ar putea exista o astfel de legătură directă.

51.      În Hotărârea Deutsche Shell, Curtea de Justiție a constatat de asemenea că între tratamentul fiscal al pierderilor din diferența de curs valutar, pe de o parte, și câștigurile din diferența de curs valutar, pe de altă parte, nu există un raport direct, întrucât neluarea în considerare a pierderii suferite ca urmare a diferenței de schimb valutar nu este compensată de niciun avantaj fiscal pentru acesta(25).

52.      Așadar, în Hotărârea K, pronunțată ulterior, Curtea avea altă opinie. Și în cauza K, problema dezbătută era luarea în considerare a unei pierderi rezultate dintr-o cesiune dintr-o investiție străină. Cu toate acestea, în respectiva cauză, Curtea a recunoscut existența unei legături directe, între, pe de o parte, avantajul fiscal acordat, și anume luarea în considerare a pierderilor rezultate dintr-o investiție în capital, și, pe de altă parte, impozitarea beneficiilor obținute din investiția respectivă(26). Curtea a subliniat în acest sens că atât avantajul, cât și dezavantajul s-au referit la persoana aceluiași contribuabil(27), deși în cazul acestuia – având în vedere caracterul singular al cesiunii – neluarea în considerare a pierderii suferite nu a putut fi compensată printr-un avantaj fiscal ulterior.

53.      Aceste hotărâri se întemeiază pe o accepțiune diferită a avantajului legat de sarcina fiscală. În timp ce în Hotărârea Deutsche Shell se acceptă numai avantajul constând în neluarea în considerare din perspectivă fiscală a unui câștig efectiv al contribuabilului, în schimb, în Hotărârea K, Curtea consideră că există un avantaj prin faptul că în cazul în care contribuabilul ar fi realizat un câștig, acesta nu ar fi fost impozitat. Cu alte cuvinte, în Hotărârea Deutsche Shell situația contribuabilului este analizată ex post, în timp ce în Hotărârea K situația este analizată ex ante. Astfel, înainte de a investi într-un stat membru, contribuabilul va considera că neimpozitarea unui eventual câștig reprezintă un avantaj. Cu toate acestea, el nu va mai beneficia de acest avantaj după ce și-a încheiat investiția cu pierderi.

54.      Având în vedere obiectivul urmărit prin libertățile fundamentale, este de preferat accepțiunea din Hotărârea K. Obiectivul libertăților fundamentale este ca un operator economic să nu fie împiedicat să desfășoare o activitate transfrontalieră în cadrul pieței interne. Astfel, având în vedere că se ridică problema unei decizii legate de o investiție anterioară începerii activității – cum este în speță constituirea unei filiale –, prezintă relevanță inclusiv situația din acest moment.

55.      Prin urmare, neluarea în considerare a unei pierderi din diferența de curs valutar, care a luat naștere la cesiunea unei participații deținute într-o societate străină, este justificată în principiu prin coerența reglementării fiscale suedeze, întrucât nici câștigul din diferența de curs valutar nu ar fi supus impozitului.

 Proporționalitatea

56.      Așadar, printr-o reglementare care respectă principiul coerenței fiscale, un stat membru nu poate depăși ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

57.      Astfel, se ridică problema dacă Regatul Suediei nu ar putea respecta coerența fiscală și prin luarea în considerare – în mod mai avantajos pentru X – în cadrul impozitului pe venit atât a pierderilor, cât și a câștigurilor din diferențe de curs valutar.

58.      Nu considerăm însă că aceasta reprezintă o modalitate mai puțin constrângătoare de păstrare a coerenței fiscale, întrucât acest fapt ar însemna că câștigul din diferențe de curs valutar al unui contribuabil ar fi impozitat. Acest fapt ar reprezenta însă de asemenea o restricționare a libertății de stabilire, dacă se consideră că în cazul X există o asemenea restricționare.

59.      În plus, consecința unei alte abordări ar fi că statele membre nu pot decide în mod liber ce situații de fapt impozitează. Considerăm că această concluzie nu ar fi compatibilă cu suveranitatea fiscală alocată statelor membre în cadrul repartizării competențelor în cadrul Uniunii.

60.      Astfel, reglementarea suedeză ar fi justificată prin obiectivul respectării coerenței fiscale, chiar dacă în speță Curtea ar considera, contrar opiniei noastre, că a fost restricționată libertatea de stabilire.

2.      Repartizarea competențelor privind impozitarea între statele membre

61.      În schimb, argumentul privind respectarea repartizării competențelor de impozitare între statele membre, invocat de către unele părți, nu pare să justifice o eventuală limitare a libertății de stabilire.

62.      În speță, nu este afectată repartizarea suveranității fiscale între statele membre, întrucât este cert că un câștig rezultat din cesiunea participației deținute în cadrul unei societăți stabilite în alt stat membru se supune suveranității fiscale a Regatului Suediei. Totuși, Regatul Suediei nu își exercită suveranitatea fiscală în acest sens.

D –    Concluzie

63.      Având în vedere cele ce precedă, trebuie să constatăm că reglementarea suedeză în discuție nu restricționează libertatea de stabilire. Cu toate acestea, chiar dacă s-ar presupune că reglementarea suedeză ar institui o restricționare, aceasta ar fi justificată prin obiectivul păstrării coerenței fiscale.

VI – Concluzie

64.      Prin urmare, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresate de Högsta förvaltningsdomstol după cum urmează:

„Articolul 49 TFUE, care se aplică într-o situație cum este cea din procedura principală, nu este contrar unei reglementări naționale potrivit căreia statul în care o societate are sediul permanent refuză deducerea unei pierderi din diferența de curs valutar, înregistrată ca urmare a unei cesiuni către o filială cu sediul în alt stat membru, a unei participații care servește desfășurării activității, atunci când statul în care se află sediul societății-mamă aplică un sistem în cadrul căruia câștigurile și pierderile din cesiunile unor astfel de participații nu sunt luate în considerare la determinarea bazei de impozitare.”

1 – Limba originală: germana.

2 – Hotărârea Deutsche Shell (C-293/06, EU:C:2008:129).

3 – A se vedea de asemenea Hotărârea Deutsche Shell (C-293/06, EU:C:2008:129, punctul 25).

4 – A se vedea Hotărârea Deutsche Shell (C-293/06, EU:C:2008:129, punctul 27).

5 – A se vedea numai Hotărârea Kronos International (C-47/12, EU:C:2014:2200, punctele 30-32 și jurisprudența citată).

6 – A se vedea Hotărârile Test Claimants in the FII Group Litigation (C-35/11, EU:C:2012:707, punctele 93 și 94), Beker și Beker (C-168/11, EU:C:2013:117, punctele  27 și 28), Bouanich (C-375/12, EU:C:2014:138, punctele 29 și 30) și Kronos International (C-47/12, EU:C:2014:2200, punctele 36 și 37).

7 – A se vedea Hotărârea SGI (C-311/08, EU:C:2010:26, punctele 34 și 35).

8 – A se vedea Hotărârea Scheunemann (C-31/11, EU:C:2012:481, punctele 25-30).

9 – A se vedea printre altele Hotărârile Daily Mail și General Trust (81/87, EU:C:1988:456, punctul 16), National Grid Indus (C-371/10, EU:C:2011:785, punctul 35) și Nordea Bank Danmark (C-48/13, EU:C:2014:2087, punctul 18).

10 – Hotărârea National Grid Indus (C-371/10, EU:C:2011:785, punctul 36 și jurisprudența citată).

11 – A se vedea numai Hotărârile AMID (C-141/99, EU:C:2000:696, punctul 27), Marks & Spencer (C-446/03, EU:C:2005:763, punctele 32-34), Papillon (C-418/07, EU:C:2008:659, punctele 21 și 22), National Grid Indus (C-371/10, EU:C:2011:785, punctul 37), DI VI Finanziaria SAPA di Diego della Valle (C-380/11, EU:C:2012:552, punctele 34-36) și Nordea Bank Danmark (C-48/13, EU:C:2014:2087, punctul 19).

12 – A se vedea numai Hotărârea Hervis Sport- és Divatkereskedelmi (C-385/12, EU:C:2014:47, punctul 30 și jurisprudența citată).

13 – A se vedea Hotărârea Hervis Sport- és Divatkereskedelmi (C-385/12, EU:C:2014:47).

14 – A se vedea Hotărârea Hervis Sport- és Divatkereskedelmi (C-385/12, EU:C:2014:47, punctul 40).

15 – A se vedea numai Hotărârile Comisia/Țările de Jos (C-299/02, EU:C:2004:620, punctul 15), Blanco Pérez și Chao Gómez (C-570/07 și C-571/07, EU:C:2010:300, punctul 53), precum și Venturini (C-159/12-C-161/12, EU:C:2013:791, punctul 30).

16 – A se vedea anterior, punctul 28.

17 – A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauzele X (C-498/10, EU:C:2011:870, punctul 28) și Hervis Sport- és Divatkereskedelmi (C-385/12, EU:C:2013:531, punctele 83 și 84).

18 – Hotărârea Deutsche Shell (C-293/06, EU:C:2008:129, punctul 30).

19 – A se vedea mai sus, punctul 34.

20 – A se vedea Hotărârea Semeraro Casa Uno și alții (C-418/93-C-421/93, C-460/93-C-462/93, C-464/93, C-9/94-C-11/94, C-14/94, C-15/94, C-23/94, C-24/94 și C-332/94, EU:C:1996:242, punctul 32). Cu privire la libera circulație a serviciilor, a se vedea de asemenea Hotărârea Pelckmans Turnhout (C-483/12, EU:C:2014:304, punctul 24), iar cu privire la libera circulație a mărfurilor, a se vedea Hotărârea DIP și alții (C-140/94-C-142/94, EU:C:1995:330, punctul 29 și jurisprudența citată).

21 – A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza Sky Italia (C-234/12, EU:C:2013:323, punctele 60 și 61).

22 – A se vedea printre altele Hotărârile Bachmann (C-204/90, EU:C:1992:35, punctul 21), Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation (C-524/04, EU:C:2007:161, punctul 68) și SCA Group Holding și alții (C-39/13-C-41/13, EU:C:2014:1758, punctul 33).

23 – A se vedea numai Hotărârile Svensson și Gustavsson (C-484/93, EU:C:1995:379, punctul 18), ICI (C-264/96, EU:C:1998:370, punctul 29), Rewe Zentralfinanz (C-347/04, EU:C:2007:194, punctul 62) și SCA Group Holding și alții (C-39/13-C-41/13, EU:C:2014:1758, punctul 33).

24 – A se vedea numai Hotărârile Deutsche Shell (C-293/06, EU:C:2008:129, punctul 39), Presidente del Consiglio dei Ministri (C-169/08, EU:C:2009:709, punctul 47) și Emerging Markets Series of DFA Investment Trust Company (C-190/12, EU:C:2014:249, punctul 92).

25 – Hotărârea Deutsche Shell (C-293/06, EU:C:2008:129, punctul 40).

26 – Hotărârea K (C-322/11, EU:C:2013:716, punctul 69).

27 – A se vedea Hotărârea K (C-322/11, EU:C:2013:716, punctele 69 și 70).