Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

MELCHIOR WATHELET

prezentate la 26 martie 2015(1)

Cauza C-89/14

A2A SpA

împotriva

Agenzia delle Entrate

[cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione (Italia)]

„Trimitere preliminară – Ajutoare de stat – Decizie de recuperare a unor ajutoare ilegale – Metoda de calcul al dobânzilor aplicabilă acestei recuperări – Regulamentul (CE) nr. 794/2004 – Articolul 11 – Dobânzi compuse – Articolul 13 – Data intrării în vigoare – Legislaţie naţională care face trimitere la dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 794/2004 care prevăd aplicarea dobânzilor compuse – Dispoziţii neaplicabile ratione temporis deciziei de recuperare – Principii generale ale dreptului Uniunii”





I –    Introducere

1.        Cererea de decizie preliminară depusă la grefa Curții la 21 februarie 2014 a fost formulată în cadrul unui litigiu între A2A SpA (denumită în continuare „A2A”), pe de o parte, şi Agenzia delle Entrate (administraţia fiscală), pe de altă parte, referitor la recuperarea de la A2A a ajutoarelor apreciate ca fiind ilegale şi incompatibile cu piaţa comună prin Decizia 2003/193/CE a Comisiei din 5 iunie 2002 privind un ajutor de stat sub formă de scutiri fiscale și de împrumuturi în condiții preferențiale acordate de Italia unor întreprinderi de servicii publice al căror acționariat este în majoritate public(2).

2.        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE](3) şi a articolelor 9, 11 și 13 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 659/1999(4).

3.        Instanța de trimitere ridică în special problema dacă aceste dispoziţii se opun unei reglementări naționale care, făcând trimitere la articolele 9 și 11 din Regulamentul nr. 794/2004, impune utilizarea metodei dobânzilor compuse la calcularea dobânzilor datorate pentru ajutorul care urmează să fie recuperat. Cu toate acestea, subliniem de la bun început că, potrivit articolului 13 din acest regulament, la care reglementarea națională nu face trimitere, calculul în discuţie nu era aplicabil ratione temporis ajutorului în cauză.

II – Cadrul juridic

A –    Dreptul Uniunii

1.      Decizia 2003/193

4.        La 5 iunie 2002, Comisia a adoptat Decizia 2003/193, ale cărei articole 2 și 3 sunt redactate după cum urmează:

„Articolul 2

Scutirea trienală de impozit pe profit prevăzută la articolul 3 alineatul 70 din Legea nr. 549 din 28 decembrie 1995 și la articolul 66 alineatul 14 din Decretul-lege nr. 331 din 30 august 1993, aprobat prin Legea nr. 427 din 29 octombrie 1993, și avantajele care decurg din împrumuturile acordate în temeiul articolului 9 bis din Decretul-lege nr. 318 din 1 iulie 1986, aprobat cu modificări prin Legea nr. 488 din 9 august 1986, în favoarea societăților pe acțiuni cu participație publică majoritară înființate în temeiul Legii nr. 142 din 8 iunie 1990, constituie ajutoare de stat în sensul articolului [107 alineatul (1) TFUE].

Aceste ajutoare nu sunt compatibile cu piața comună.

Articolul 3

Italia adoptă toate măsurile care se impun pentru a solicita beneficiarului restituirea ajutorului descris la articolul 2, care i-a fost acordat ilegal.

Recuperarea se efectuează imediat, conform procedurilor de drept național, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei.

Ajutorul care trebuie recuperat cuprinde dobânzile care trebuie calculate de la data la care beneficiarul a primit ajutorul ilegal și până la data restituirii sale efective. Aceste dobânzi se calculează pe baza ratei de referință aplicabile la calcularea echivalentului-subvenție a ajutoarelor regionale.”

5.        Decizia 2003/193 a fost notificată Republicii Italiene la 7 iunie 2002.

2.      Regulamentul nr. 659/1999

6.        Articolul 14 din acest regulament, intitulat „Recuperarea ajutorului”, prevede:

„(1)      Atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar (denumită în continuare «decizie de recuperare»). Comisia nu solicită recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni unui principiu general de drept comunitar.

(2)      Ajutorul care urmează să fie recuperat în temeiul unei decizii de recuperare include dobânda calculată pe baza unei rate adecvate, fixate de Comisie. Dobânda se datorează de la data la care ajutorul ilegal a fost pus la dispoziția beneficiarului până la data recuperării sale.

(3)      Fără a aduce atingere unui ordin emis de Curtea de Justiție a [Uniunii Europene] în temeiul articolului [278 TFUE], recuperarea se efectuează fără întârziere și în conformitate cu procedurile legislației naționale a statului membru în cauză, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei Comisiei. În acest scop și în eventualitatea unei proceduri derulate în fața instanțelor naționale, statele membre în cauză parcurg toate etapele necesare permise de legislațiile naționale respective, inclusiv măsuri provizorii, fără a aduce atingere dreptului [Uniunii].”

3.      Regulamentul nr. 794/2004

7.        Articolele 9 și 11 din Regulamentul nr. 794/2004 sunt incluse în capitolul V, intitulat „Rata dobânzii aplicabilă recuperării ajutorului ilegal”.

8.        Articolul 9 din acest regulament, intitulat „Metoda de stabilire a ratei dobânzii”, prevede:

„(1)      Dacă nu se prevede altfel într-o decizie specifică, rata dobânzii aplicabilă recuperării ajutorului de stat acordat prin încălcarea articolului [108 alineatul (3) TFUE] este o rată procentuală anuală stabilită pentru fiecare an calendaristic.

[…]”

9.        Articolul 11 din Regulamentul nr. 794/2004, intitulat „Metoda de aplicare a dobânzii”, precizează:

„(1)      Rata dobânzii ce urmează să se aplice este rata în vigoare la data la care ajutorul ilegal a fost pus la dispoziția beneficiarului pentru prima dată.

(2)      Rata dobânzii se aplică pe o bază compusă până la data recuperării ajutorului. Dobânzile acumulate pe parcursul anului precedent produc dobânzi în fiecare an următor.

(3)      Rata dobânzii prevăzută la alineatul (1) se aplică de-a lungul întregii perioade până la data recuperării. […]”

10.      Articolul 13 din Regulamentul nr. 794/2004, inclus în capitolul VI, intitulat „Dispoziţii finale”, se referă la intrarea în vigoare a acestui regulament. Primul paragraf al acestui articol prevede că „[p]rezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”. Al cincilea paragraf al acestui articol prevede că „[a]rticolele 9 și 11 se aplică cu privire la orice decizie de recuperare notificată după data intrării în vigoare a prezentului regulament” (și anume după 20 mai 2004), ceea ce nu este valabil în cazul deciziei Comisiei în discuţie în prezenta cauză, care a fost notificată la 7 iunie 2002.

B –    Dreptul italian

11.      Articolul 1283 din Codul civil prevede:

„În lipsa unor uzanțe contrare, dobânzile scadente pot produce dobânzi numai de la data cererii de chemare în judecată sau în temeiul unei convenții ulterioare scadenței acestora și în măsura în care este vorba despre dobânzi datorate pentru o perioadă de cel puțin șase luni.”

12.      Articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185 din 29 noiembrie 2008(5), privind măsuri urgente de sprijin acordat gospodăriilor, desfăşurării activităţilor, ocupării forţei de muncă şi întreprinderilor şi de modificare a cadrului strategic naţional prin măsuri anticriză, aprobat cu modificări prin Legea nr. 2 din 28 ianuarie 2009(6) (denumit în continuare „Decretul-lege nr. 185/2008”(7)), prevede:

„Dobânzile sunt stabilite în temeiul dispozițiilor cuprinse în capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 […]”

13.      Potrivit Corte suprema di cassazione (Curtea de Casaţie), faptul că articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008 face trimitere numai la capitolul V din Regulamentul nr. 794/2004, însă nu şi la capitolul VI din acesta, care conţine dispoziţia tranzitorie prevăzută la articolul 13 al cincilea paragraf, indică obligaţia de a aplica dobânzile compuse recuperării în cauză, chiar dacă această recuperare privește o decizie a Comisiei anterioară intrării în vigoare a respectivului regulament(8).

III – Litigiul principal și întrebarea preliminară

14.      A2A a fost înfiinţată prin fuziunea societăţilor ASM Brescia SpA şi AEM SpA.

15.      Pentru perioada cuprinsă între anii 1996 și 1999, ASM Brescia SpA şi AEM SpA au beneficiat de o scutire de impozitul pe profitul persoanelor juridice şi de impozitul local pe profit în temeiul unor dispoziţii privind avantajele fiscale prevăzute de legislaţia naţională pentru societăţile pe acţiuni cu capital majoritar public.

16.      Această scutire a fost calificată „ajutor de stat” ilegal şi incompatibil cu piaţa comună prin Decizia 2003/193 din 5 iunie 2002, notificată la 7 iunie 2002.

17.      În Hotărârea Comisia/Italia (C-207/05, EU:C:2006:366), Curtea a decis că, „[p]rin neadoptarea, în termenele prevăzute, a măsurilor necesare pentru recuperarea de la beneficiari a ajutoarelor care au fost declarate ilegale şi incompatibile cu piaţa comună prin Decizia [2003/193], Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 3 și 4 din această decizie”.

18.      Ca urmare a acestei hotărâri, legiuitorul italian a intervenit cu scopul de a reglementa recuperarea ajutoarelor în cauză, adoptând în special articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008, potrivit căruia dobânzile trebuiau calculate în conformitate cu dispoziţiile capitolului V din Regulamentul nr. 794/2004, şi anume prin aplicarea metodei dobânzilor compuse.

19.      A2A a introdus o acțiune la Commissione tributaria regionale della Lombardia (Comisia Fiscală Regională din Lombardia) împotriva deciziilor de impunere(9) care îi fuseseră notificate(10) în scopul recuperării impozitelor neachitate de ASM Brescia SpA şi de AEM SpA în temeiul scutirii de impozitul în cauză calificate drept „ajutor ilegal”.

20.      Din cererea de decizie preliminară reiese că, prin hotărârea nr. 99/19/10, Commissione tributaria regionale della Lombardia a decis în special că „[era] corect calculul dobânzilor pe o bază compusă, întrucât [fusese] efectuat în conformitate cu dispozițiile articolului 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008 […], potrivit căruia dobânzile [erau] calculate în conformitate cu dispozițiile capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 […], care are doar un rol de recunoaștere a practicii Comisiei Europene în vigoare cel puțin din anul 1997”.

21.      A2A a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Corte suprema di cassazione, susţinând în special că respectiva concluzie a Commissione tributaria regionale della Lombardia încălca „dispoziţiile articolului 3 din Decizia 2003/193 coroborate cu dispoziţiile articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004”.

22.      A2A susține neconformitatea cu dreptul Uniunii a reglementării naționale adoptate în scopul calculării dobânzilor, şi anume articolul 24 din Decretul-lege nr. 185/2008, întrucât acesta face trimitere la Regulamentul nr. 794/2004, care, la articolele 9 și 11, prevede un regim de calcul al dobânzilor mai riguros decât cel adoptat anterior, în timp ce articolul 13 al cincilea paragraf din acest regulament stabilește că regimul menționat se aplică tuturor deciziilor de recuperare notificate după data intrării sale în vigoare (și anume după 20 mai 2004) și, prin urmare, nu se aplică Deciziei 2003/193.

23.      Corte suprema di cassazione susţine că, pe de o parte, nicio dispoziţie de drept al Uniunii nu pare să interzică în mod expres statelor membre să adopte o asemenea reglementare, dar că, pe de altă parte:

–        Regulamentul nr. 794/2004 stabileşte în mod clar că metoda de aplicare a dobânzilor pe care o prevede se aplică cu privire la deciziile de recuperare notificate după data intrării sale în vigoare;

–        la data adoptării Deciziei 2003/193, în iunie 2002, nici dreptul Uniunii, nici jurisprudența Curții nu precizau că dobânzile aplicate pentru recuperarea ajutoarelor trebuie calculate pe o bază compusă, ci, dimpotrivă, practica Comisiei trimitea în această privință la dispozițiile de drept intern şi

–        dreptul italian admite calcularea de dobândă la dobândă (anatocism) pentru orice obligație pecuniară și, prin urmare, și pentru creanțele statului numai în limitele prevăzute la articolul 1283 din Codul civil italian.

24.      În aceste condiții, Corte suprema di cassazione a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 14 din [Regulamentul nr. 659/1999] și articolele 9, 11 și 13 din [Regulamentul nr. 794/2004] trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care, în ceea ce privește recuperarea unui ajutor de stat ca urmare a unei decizii a Comisiei notificate la 7 iunie 2002, stabilește că dobânzile sunt determinate în temeiul dispozițiilor capitolului V din Regulamentul nr. 794/2004 (mai precis, al articolelor 9 și 11) și, prin urmare, cu aplicarea unei rate a dobânzii întemeiate pe sistemul dobânzilor compuse?”

IV – Procedura în fața Curții

25.      Guvernul italian, A2A și Comisia au prezentat observații scrise. Întrucât niciuna dintre părţile interesate nu a solicitat ascultarea observaţiilor sale orale, Curtea a decis judecarea cauzei fără audierea pledoariilor.

V –    Analiză

A –    Trimiterea la dreptul național în ceea ce priveşte calcularea dobânzilor pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Regulamentului nr. 794/2004

26.      Prin intermediul întrebării adresate, Corte suprema di cassazione urmăreşte să se clarifice dacă dreptul Uniunii se opune unei reglementări naţionale, şi anume Decretului-lege nr. 185/2008, care prevede aplicarea metodei dobânzilor compuse la recuperarea unui ajutor ilegal, făcând trimitere la Regulamentul nr. 794/2004, care prevede această metodă la articolul 11, cu toate că decizia de recuperare a ajutorului în cauză a fost notificată Republicii Italiene înainte de data intrării în vigoare a acestui regulament(11).

27.      Este cert că, potrivit articolului 13 al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 794/2004, articolele 9 și 11 din acest regulament nu se aplică ratione temporis Deciziei 2003/193, întrucât aceasta a fost notificată Republicii Italiene înainte de data intrării în vigoare a regulamentului menţionat(12). În consecință, Regulamentul nr. 794/2004 impune aplicarea metodei dobânzilor compuse la recuperarea unui ajutor ilegal doar în cazul în care decizia de recuperare a fost notificată după data intrării în vigoare a acestui regulament.

28.      Or, legiuitorul italian, adoptând articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008, a ales în mod deliberat să aplice metoda dobânzilor compuse ajutorului care trebuia recuperat în temeiul Deciziei 2003/193, chiar dacă această decizie este anterioară intrării în vigoare a articolului 11 din Regulamentul nr. 794/2004. În plus, din dosarul prezentat Curţii reiese că articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008 diferă de articolul 1283 din Codul civil italian, care prevede calcularea dobânzilor pe o bază compusă doar în cazuri precise şi în condiţii foarte stricte.

29.      A2A consideră că articolul 13 al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 794/2004 „instituie o limită temporală fără echivoc” şi că, întrucât Decizia 2003/193 „datează din 5 iunie 2002 şi a fost notificată Republicii Italiene la 7 iunie 2002, adică înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 794/2004, la 20 mai 2004, este evident că, în cadrul simplei executări a acestei decizii, trimiterea la regulamentul în cauză (care datează din 2004) nu poate justifica aplicarea dobânzilor compuse (prevăzute de regulamentul menționat)”.

1.      Dreptul Uniunii anterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 794/2004 nu impunea nicio metodă de calcul al dobânzilor compuse

30.      Se impune constatarea că nu se poate deduce din simpla neaplicabilitate ratione temporis a articolului 11 din Regulamentul nr. 794/2004 în cazul Deciziei 2003/193, în absenţa altor elemente şi în lipsa unor dispoziţii relevante din acest regulament, că dreptul Uniunii se opune unei reglementări naţionale care prevede aplicarea metodei dobânzilor compuse la recuperarea ajutorului ilegal în discuţie în cauza principală. Deși articolul 13 al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 794/2004 impune în mod clar statelor membre obligaţia de a aplica metoda dobânzilor compuse la recuperarea ajutoarelor ilegale începând de la o dată pe care o specifică, redactarea acestei dispoziţii nu interzice aplicarea sa anterior acestei date.

31.      În plus, observăm că la data adoptării şi notificării Deciziei 2003/193, în luna iunie 2002, nicio dispoziţie din dreptul Uniunii, nici jurisprudența Curții, nici cea Tribunalului nu impuneau, dar nici nu excludeau alegerea unei metode specifice de calcul al dobânzilor aplicabile recuperării unui ajutor ilegal(13).

32.      Trebuie remarcat în această privință că, deși articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/1999 prevede că „[a]jutorul care urmează să fie recuperat în temeiul unei decizii de recuperare include dobânda calculată pe baza unei rate adecvate, fixate de Comisie”, această dispoziţie nu precizează dacă dobânzile în cauză trebuie calculate pe o bază simplă sau compusă.

33.      În plus, în ceea ce privește Decizia 2003/193, articolul 3 din aceasta prevede că „[r]ecuperarea se efectuează imediat conform procedurilor de drept național, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei” şi că „[a]jutorul care trebuie recuperat cuprinde dobânzile care trebuie calculate de la data la care beneficiarul a primit ajutorul ilegal și până la data restituirii sale efective”, „[calculate] pe baza ratei de referință aplicabile la calcularea echivalentului-subvenție a ajutoarelor regionale”. Deşi face precizări referitoare la perioada şi la rata de referinţă(14) pentru calcularea dobânzilor, Decizia 2003/193 nu se pronunţă asupra problemei dacă dobânzile(15) trebuie calculate potrivit metodei dobânzilor simple sau potrivit metodei dobânzilor compuse.

2.      Dreptul Uniunii anterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 794/2004 face trimitere la dreptul național pentru calcularea dobânzilor

34.      Deși în Hotărârea Comisia/Département du Loiret (C-295/07 P, EU:C:2008:707, punctul 83) Curtea consideră că „metoda actualizării unui ajutor ilegal reprezintă o chestiune materială, iar nu procedurală”, din această hotărâre reiese de asemenea că, înainte de adoptarea Regulamentului nr. 794/2004 şi în lipsa unor dispoziţii din decizia de recuperare care să clarifice dacă ajutorul care urma să fie recuperat trebuia sau nu trebuia actualizat pe baza unei rate a dobânzii compuse, recuperarea cuantumului ajutoarelor acordate în mod ilegal se efectua conform dispoziţiilor din dreptul naţional, inclusiv celor privind dobânzile de întârziere asupra creanţelor statului(16). Prin urmare, Curtea a considerat că practica stabilită de Comisie asocia chestiunea aplicării unor dobânzi şi a calculării lor și modalităţile procedurale ale recuperării şi făcea trimitere, în această privinţă, la dreptul naţional(17). În această hotărâre, Curtea a remarcat că dreptul francez prevedea aplicarea unei rate a dobânzii simple. În consecință, Curtea a considerat că decizia de recuperare în cauză trebuia să fie interpretată în sensul că dobânzile aferente perioadei dintre data respectivei decizii şi data recuperării ajutorului trebuiau să fie calculate la o rată simplă.

35.      În consecință, considerăm că articolul 3 din Decizia 2003/193, întrucât prevede că recuperarea ajutorului în discuţie trebuia să se efectueze în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul național al statului membru în cauză, lasă deschisă problema metodei de calcul al dobânzilor. Rezultă că Republica Italiană avea libertatea de a alege între aplicarea dobânzilor pe o bază simplă sau compusă(18). Adăugăm că legiuitorul italian şi-a exprimat alegerea făcând trimitere la o metodă prevăzută, desigur, de Regulamentul nr. 794/2004, însă nu a lăsat nicidecum să se înţeleagă că intenţiona prin aceasta să îndeplinească o obligaţie care i-ar fi revenit în temeiul dreptului Uniunii.

B –    Dreptul Uniunii limitează exercitarea acestei libertăţi?

36.      În această privință, este evident că articolul 3 din Decizia 2003/193 pune în aplicare articolul 14 din Regulamentul nr. 659/1999, care stabileşte cadrul procedurii de recuperare a ajutoarelor ilegale de către statele membre.

37.      Astfel, potrivit articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999, atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar. Acest alineat mai prevede că Comisia nu solicită recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni unui principiu general de drept al Uniunii.

38.      Conform articolului 14 alineatul (3) prima teză din acest regulament, recuperarea se efectuează fără întârziere și în conformitate cu procedurile legislației naționale a statului membru în cauză, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei Comisiei. În acest scop, potrivit articolului 14 alineatul (3) ultima teză din regulamentul menţionat, statele membre în cauză parcurg toate etapele necesare permise de legislațiile naționale respective, inclusiv măsuri provizorii, fără a aduce atingere dreptului Uniunii.

39.      Condiţiile impuse de articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 659/1999 nu fac decât să reflecte cerinţele principiului efectivităţii consacrat în jurisprudența Curții(19). Conform acestui principiu, astfel cum a fost concretizat în materia ajutoarelor de stat printr-o jurisprudenţă constantă, un stat membru care, în temeiul unei decizii a Comisiei, este obligat să recupereze ajutoare ilegale este liber, potrivit principiului autonomiei procedurale, să aleagă mijloacele prin care va executa această obligaţie, cu condiţia ca măsurile alese să nu afecteze domeniul de aplicare şi eficacitatea dreptului Uniunii(20) şi să respecte principiile generale de drept al Uniunii şi drepturile fundamentale(21).

40.      În consecință, trebuie să se verifice dacă aplicarea metodei dobânzilor compuse în conformitate cu o reglementare naţională precum cea în discuţie în cauza principală nu aduce atingere domeniului de aplicare şi eficacităţii dreptului Uniunii şi nu încalcă drepturile fundamentale sau un principiu general de drept al Uniunii. Astfel, cerinţele care decurg din protecţia principiilor generale recunoscute în ordinea juridică a Uniunii sunt de asemenea obligatorii pentru statele membre atunci când pun în aplicare reglementări ale Uniunii(22), în speță articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 şi articolul 3 din Decizia 2003/193.

1.      Măsura în cauză în raport cu eficacitatea dreptului Uniunii în materia ajutoarelor de stat

41.      Potrivit jurisprudenței constante, desființarea unui ajutor ilegal prin recuperare este consecința logică a constatării ilegalității unui ajutor. Astfel, prin restituirea cuantumului ajutorului acordat, beneficiarul pierde avantajul de care beneficiase pe piață în raport cu concurenții săi pe piață și se restabilește situația anterioară acordării ajutorului(23).

42.      Pe de altă parte, astfel cum se arată în Comunicarea 2003/C 110/08, un ajutor ilegal care trebuie rambursat are ca efect „furnizarea de fonduri către beneficiar în aceleași condiții în care se acordă un împrumut pe termen mediu care nu poartă dobânzi. Prin urmare, aplicarea unor dobânzi compuse pare necesară pentru a garanta neutralizarea totală a avantajelor financiare ce rezultă dintr-o asemenea situație” [traducere neoficială](24). În consecință, aplicarea de dobânzi compuse nu face decât să actualizeze valoarea financiară a ajutorului ilegal de care s-a bucurat beneficiarul.

43.      Aşadar, o reglementare națională precum cea în discuţie în cauza principală, care impune recuperarea dobânzilor calculate pe o bază compusă a ajutoarelor ilegale acordate şi care vizează, prin urmare, eliminarea tuturor avantajelor financiare pe care le-a oferit, inclusiv pe cele accesorii(25), este de natură să restabilească condiţiile normale de concurenţă care au fost denaturate prin acordarea ajutorului ilegal în cauză(26) şi, în consecință, să garanteze aplicabilitatea şi eficacitatea dreptului Uniunii în materia ajutoarelor de stat.

2.      Măsura în cauză în raport cu inacţiunea Republicii Italiene şi cu protecţia principiilor generale ale încrederii legitime şi ale securităţii juridice

44.      A2A observă că întârzierea recuperării ajutorului în discuţie în cauza principală şi faptul că aceasta nu s-a efectuat decât după ce Curtea a constatat neîndeplinirea obligaţiilor de către Republica Italiană în Hotărârea Comisia/Italia (C-207/05, EU:C:2006:366) trebuie atribuite exclusiv „inacţiunii” acestui stat. Astfel, în opinia A2A, aplicarea dobânzilor compuse ar constitui o „impunere nedatorată”.

45.      Această argumentație nu poate fi admisă.

46.      Aplicarea dobânzilor compuse de la data primirii ajutorului ilegal şi până la data rambursării efective a acestuia permite numai asigurarea unei echivalenţe între această rambursare şi valoarea reală în timp a ajutorului de care a beneficiat A2A(27). Prin urmare, nu se poate pune problema unui impozit sau a unei „impuneri nedatorate”.

47.      De asemenea, A2A consideră că „principiul protecţiei încrederii legitime se opune ca o reglementare naţională să priveze o persoană, cu efect retroactiv, de expectativa protejată din punct de vedere juridic în temeiul căreia obligaţia sa de restituire era grevată de dobânzi simple”. A2A observă în acelaşi timp că actele adoptate de instituţii şi măsurile naţionale de aplicare a acestora trebuie să fie certe şi previzibile, astfel încât să permită părţilor interesate să le estimeze efectele în timp util şi să cunoască cu exactitate întinderea obligaţiilor care le revin. În opinia A2A, acest imperativ de securitate juridică se impune cu o rigoare deosebită atunci când este vorba de o reglementare care poate presupune obligaţii financiare pentru particulari.

48.      Deşi, în general, principiul securităţii juridice, care figurează printre principiile generale recunoscute în ordinea juridică a Uniunii şi care este de asemenea obligatoriu pentru statele membre atunci când pun în aplicare reglementări ale Uniunii(28), „se opune ca data de la care un act produce efecte să fie stabilită la o dată anterioară publicării sale”(29), contrar observaţiilor prezentate de A2A, nu considerăm că reglementarea naţională în discuţie în cauza principală se aplică retroactiv.

49.      Astfel, din dosarul prezentat Curţii nu reiese, sub rezerva unei verificări de către instanța de trimitere, că Decretul-lege nr. 185/2008 ar fi aplicat retroactiv metoda dobânzilor compuse în cazul unor ajutoare deja recuperate sau că intrarea în vigoare a acestuia ar fi fost anterioară publicării sale. Observăm că, la data trimiterii deciziilor de impunere în discuţie în cauza principală(30), Decretul-lege nr. 185/2008 era deja aplicabil, întrucât articolul 36 din acesta stabileşte că data intrării în vigoare coincide cu data publicării sale în Gazzetta ufficiale della Repubblica italiana, şi anume 29 noiembrie 2008(31).

50.      În plus, deşi este adevărat că metoda dobânzilor compuse aplicată calculării dobânzilor datorate în cazul ajutorului care trebuie recuperat în conformitate cu Decizia 2003/193 nu era aplicabilă nici în dreptul Uniunii, nici în dreptul italian înainte de adoptarea Decretului-lege nr. 185/2008 şi, în consecință, la data adoptării şi a notificării acestei decizii, rezultă totuşi dintr-o jurisprudenţă constantă că o normă nouă se aplică imediat efectelor viitoare ale unei situaţii născute sub imperiul normei anterioare(32).

51.      Dat fiind că ajutorul în discuţie în cauza principală nu fusese recuperat şi nici măcar nu făcuse obiectul deciziilor de impunere citate anterior înainte de data publicării Decretului-lege nr. 185/2008, nu se poate considera că articolul 24 alineatul 4 din acest decret-lege ar afecta o situaţie existentă anterior intrării în vigoare.

52.      În consecință, nu se pot admite observaţiile prezentate de A2A în ceea ce priveşte aplicarea retroactivă a metodei dobânzilor compuse şi încălcarea principiilor încrederii legitime şi securităţii juridice care ar rezulta din aceasta.

53.      Observăm de asemenea că, odată cu publicarea Decretului-lege nr. 185/2008, aplicarea metodei dobânzilor compuse pentru calcularea dobânzilor datorate pentru ajutoarele ilegale care trebuie recuperate în temeiul Deciziei 2003/193 era certă, iar aplicarea sa era previzibilă pentru justiţiabili.

C –    Măsura în cauză în raport cu drepturile fundamentale

54.      În primul rând, asemenea Comisiei, observăm că, întrucât recuperarea unui ajutor majorat cu dobânzi calculate pe o bază compusă nu urmăreşte decât să restabilească strict situaţia legală anterioară, o reglementare națională precum cea în discuţie în cauza principală nu constituie o sancţiune(33) şi nu poate fi considerată disproporţionată în raport cu obiectivele prevăzute la articolele 107 TFUE și 108 TFUE(34). Pe de altă parte, în absenţa unei sancţiuni, este evident că articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit căruia „nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii”, nu este aplicabil.

55.      În al doilea rând, trebuie să analizăm argumentul prezentat de A2A privind discriminarea.

56.      Potrivit A2A, întreprinderile beneficiare care fac obiectul unor ordine de recuperare întemeiate pe articolul 24 din Decretul-lege nr. 185/2008 au fost puse într-o situaţie diferită şi mai puţin avantajoasă decât întreprinderile vizate de deciziile de recuperare a ajutoarelor contemporane sau anterioare Deciziei 2003/193(35), cărora nu li s-au aplicat dobânzi compuse la recuperarea ajutoarelor.

57.      Deși principiul egalității de tratament constituie un principiu general al dreptului Uniunii, consacrat de articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(36), rezultă dintr-o jurisprudență constantă că acest principiu impune ca situaţii comparabile să nu fie tratate în mod diferit şi ca situaţii diferite să nu fie tratate în acelaşi mod, cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv. Elementele care definesc diferite situații și în special caracterul comparabil al acestora trebuie să fie determinate și evaluate în special în funcție de obiectul și de finalitatea actului de drept al Uniunii care instituie distincția în cauză. În plus, trebuie luate în considerare principiile și obiectivele specifice domeniului din care face parte actul respectiv. O astfel de abordare trebuie să prevaleze, mutatis mutandis, și în cadrul unei examinări prin care se urmăreşte aprecierea conformităţii, în raport cu principiul egalității de tratament, a măsurilor naţionale care pun în aplicare dreptul Uniunii(37).

58.      Deşi articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008 este redactat într-un mod abstract şi general, rezultă totuşi din anumite elemente ale dosarului prezentat Curţii că acesta ar fi fost adoptat tocmai pentru a reglementa recuperarea ajutoarelor declarate ilegale prin Decizia 2003/193(38). În plus, cererea de decizie preliminară şi observaţiile prezentate de A2A şi de guvernul italian subliniază divergenţele dintre metoda de calcul al dobânzilor stabilită la articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008 (compusă) şi cea stabilită la articolul 1283 din Codul civil italian(39) (simplă). Pe de altă parte, din cadrul juridic naţional expus de instanța de trimitere nu reiese în mod clar că metoda dobânzilor compuse ar fi fost aplicată sau ar fi devenit aplicabilă doar ajutoarelor care trebuie recuperate în conformitate cu Decizia 2003/193, iar nu şi altor ajutoare ilegale(40).

59.      Subliniem de asemenea că guvernul italian nu explică în observaţiile sale motivul pentru care legiuitorul naţional ar fi decis să nu extindă metoda de calcul prevăzută de Regulamentul nr. 794/2004 decât la actele de recuperare întemeiate pe Decizia 2003/193. Acest guvern menţionează doar că reglementarea naţională urmăreşte să restabilească situaţia anterioară ajutorului ilegal şi că, „în timp ce norma generală de drept intern (şi anume cea prevăzută la articolul 1283 din Codul civil) consacră principiul potrivit căruia, în general, dobânzile sunt simple, normele speciale care reglementează recuperarea ajutorului de stat în temeiul Deciziei 2003/193 aplică principiul contrar, potrivit căruia dobânzile sunt compuse”.

60.      După cum am explicat deja anterior, este adevărat că o reglementare naţională precum cea în discuţie în cauza principală, care impune metoda dobânzilor compuse pentru calcularea dobânzilor datorate pentru ajutorul care trebuie recuperat, nu urmăreşte decât restabilirea situaţiei anterioare acordării ajutorului ilegal şi eliminarea tuturor avantajelor financiare rezultate din ajutor, care au efecte anticoncurenţiale. Astfel, impunând această metodă, reglementarea împiedică întreprinderea să păstreze un beneficiu echivalent unui împrumut fără dobândă(41).

61.      Aplicarea eficientă a articolelor 107 TFUE și 108 TFUE impune, aşadar, ca un stat membru să poată adapta metoda de calcul al dobânzilor pentru ajutoarele ilegale, astfel încât să elimine toate avantajele financiare care rezultă din ajutor, şi ca o asemenea legislaţie care modifică legislaţia anterioară să nu conducă la o încălcare a principiului egalității de tratament.

62.      În consecință, faptul că întreprinderile beneficiare care fac obiectul unor ordine de recuperare întemeiate pe articolul 24 din Decretul-lege nr. 185/2008 ar fi fost plasate într-o situaţie diferită şi mai puţin avantajoasă decât întreprinderile vizate de deciziile de recuperare a ajutoarelor adresate Republicii Italiene anterior Deciziei 2003/193 nu constituie o încălcare a principiului egalității de tratament(42).

63.      Probabil acesta nu este şi cazul deciziilor de recuperare a ajutoarelor contemporane sau posterioare celor întemeiate pe Decizia 2003/193 care încă nu intră sub incidenţa Regulamentului nr. 794/2004, însă cererea de decizie preliminară nu conţine suficiente informaţii pentru a aprecia o eventuală discriminare în această privință.

64.      Întrucât Curtea nu dispune de informaţii concrete nici în privinţa altor decizii de recuperare a ajutoarelor contemporane sau posterioare, nici în privinţa eventualelor criterii care au stat la baza acestei eventuale diferenţieri şi, după caz, a justificării lor, revine, prin urmare, instanței de trimitere sarcina să examineze această problemă pe baza principiilor dezvoltate în prezentele concluzii.

65.      Dacă instanța de trimitere ar constata că A2A a fost într-adevăr victima unei discriminări nejustificate, i-ar reveni obligaţia de a lua măsurile corective necesare pentru a elimina această discriminare, procedând în conformitate cu procedura sa naţională. Cu alte cuvinte, pentru a conferi un efect util principiului general al egalităţii, instanței de trimitere i-ar reveni, aşadar, obligaţia ca, fără a renunţa la aplicarea dobânzilor, să anuleze aplicarea metodei dobânzilor compuse la calcularea dobânzilor datorate pentru ajutorul care trebuie recuperat de la A2A.

VI – Concluzie

66.      Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Corte suprema di cassazione după cum urmează:

„Articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE], articolele 9, 11 și 13 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 659/1999 şi principiile generale ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale care, în ceea ce privește recuperarea unui ajutor de stat ca urmare a unei decizii a Comisiei [notificate la 7 iunie 2002], stabilește că dobânzile sunt determinate prin aplicarea metodei dobânzilor compuse.”

1 – Limba originală: franceza.

2 – JO 2003, L 77, p. 21.

3 – JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41.

4 – JO L 140, p. 1, Ediţie specială, 08/vol. 2, p. 42.

5 – Supliment ordinar la GURI nr. 280 din 29 noiembrie 2008.

6 – Supliment ordinar la GURI nr. 22 din 28 ianuarie 2009.

7 – Trebuie remarcat că cererea de decizie preliminară face de asemenea trimitere la articolul 1 din Decretul-lege nr. 10 din 15 februarie 2007 privind aplicarea obligaţiilor comunitare şi internaţionale, aprobat cu modificări prin Legea nr. 46 din 6 aprilie 2007 (denumit în continuare „Decretul-lege nr. 10/2007”), intitulat „Executarea hotărârii pronunţate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene la 1 iunie 2006 în cauza C-207/05. Punerea în aplicare a Deciziei 2003/193/CE a Comisiei din 5 iunie 2002 […]”. Potrivit instanței de trimitere, articolul 1 din Decretul-lege nr. 10/2007 este formulat în acelaşi mod ca articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008 şi ca articolul 19 din Decretul-lege nr. 135 din 25 septembrie 2009 de adoptare a unor dispoziţii urgente pentru punerea în aplicare a obligaţiilor comunitare şi pentru executarea hotărârilor Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, aprobat cu modificări prin Legea nr. 166 din 20 noiembrie 2009 (supliment ordinar la GURI nr. 274 din 24 noiembrie 2009). Cu toate acestea, instanța de trimitere nu explică legătura dintre aceste trei dispoziţii. În orice caz, din cererea de decizie preliminară reiese că partea relevantă din hotărârea Commissione tributaria regionale della Lombardia nr. 99/19/10 (care face obiectul unui apel formulat la instanța de trimitere) face trimitere la articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008. Prin urmare, ne vom limita în mare măsură analiza la această din urmă dispoziţie.

8 – Deși articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008 se aplică în mod incontestabil ajutoarelor care trebuie recuperate în conformitate cu Decizia 2003/193, subliniem că din cadrul juridic naţional expus de instanța de trimitere nu reiese clar că metoda dobânzilor compuse s-ar fi aplicat sau ar fi devenit aplicabilă doar ajutoarelor care trebuie recuperate în conformitate cu această decizie, iar nu şi altor ajutoare ilegale.

9 – Din dosarul naţional depus la grefa Curții reiese că următoarele decizii de impunere fac obiectul cauzei principale: avviso di accertamento nr.. R1P3101304/2009 IRPEG + ILOR 1996, avviso di accertamento nr. TMB030200374/2009 IRPEG 1998, avviso di accertamento nr. TMB030200379/2009 IRPEG 1999, avviso di accertamento nr. TMB030200381/2009 IRPEG 1998, avviso di accertamento nr. TMB030200382/2009 IRPEG 1999 şi avviso di accertamento nr. R1P3100012/2009 IRPEG + ILOR 1997.

10 – Potrivit dosarului naţional depus la grefa Curții şi cererii de decizie preliminară, dobânzile menţionate în aceste decizii de impunere au fost calculate în conformitate cu dispoziţiile capitolului V din Regulamentul nr. 794/2004 la care face trimitere articolul 24 alineatul 4 din Decretul-lege nr. 185/2008.

11 – Trebuie remarcat faptul că această întrebare se referă exclusiv la metoda de calcul al dobânzilor aplicabilă recuperării ajutorului ilegal în cauză, iar nu la principiul în sine al recuperării cu dobândă, conform articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/1999. Astfel, prin Hotărârea din 11 iunie 2009, Tribunalul a respins acțiunile introduse de AEM SpA şi de ASM Brescia SpA, prin care se urmărea anularea articolelor 2 și 3 din Decizia 2003/193. A se vedea Hotărârile ASM Brescia/Comisia (T-189/03, EU:T:2009:193) şi AEM/Comisia (T-301/02, EU:T:2009:191), confirmate în recurs prin Hotărârile A2A/Comisia (C-318/09 P, EU:C:2011:856) şi, respectiv, A2A/Comisia (C-320/09 P, EU:C:2011:858).

12 – A se vedea punctele 5 și 10 din prezentele concluzii.

13 – A se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Département du Loiret (C-295/07 P, EU:C:2008:707, punctele 46 și 82). Curtea constată la punctul 46 din această hotărâre că, în Comunicarea 2003/C 110/08 din 8 mai 2003 privind ratele dobânzilor aplicabile în cazul recuperării de ajutoare ilegale (JO C 110, p. 21), „Comisia a admis în mod expres că problema care se ridică este aceea dacă dobânzile trebuie să fie simple sau compuse şi a considerat că este urgentă clarificarea poziţiei sale cu privire la acest aspect. Prin urmare, aceasta a informat statele membre și părțile interesate că, în orice decizie de recuperare a unui ajutor ilegal pe care urma să o adopte în viitor, va aplica o rată a dobânzii compusă”.

14 – A se vedea prin analogie articolul 9 din Regulamentul nr. 794/2004.

15 – A se vedea prin analogie articolul 11 din Regulamentul nr. 794/2004.

16 – Comisia a arătat „în scrisoarea pe care a adresat-o statelor membre SG(91) D/4577 din 4 martie 1991 că decizia finală prin care aceasta constată incompatibilitatea cu piaţa comună a unui ajutor va cuprinde recuperarea cuantumului ajutoarelor deja acordate în mod ilegal, recuperare ce urmează să se efectueze conform dispoziţiilor din dreptul naţional, inclusiv celor privind dobânzile de întârziere asupra creanţelor statului, dobânzi care în mod normal trebuie să curgă de la data acordării ajutoarelor ilegale în cauză”. Prin Comunicarea din 30 aprilie 2004 privind caracterul desuet al anumitor texte legate de politica în domeniul ajutoarelor de stat (JO 2004, C  115, p. 1), Comisia a informat statele membre şi persoanele terţe interesate că nu mai intenţiona să aplice această scrisoare. Din această comunicare reiese că, „[î]n urma adoptării de către Comisie a Regulamentului (CE) nr. 794/2004 […], mai multe texte au devenit desuete. Textele în cauză se referă la obligaţia de notificare, procedurile de notificare, inclusiv notificările accelerate, rapoartele anuale, termenele şi recuperarea ajutoarelor ilegale” [traducere neoficială]. Hotărârea Comisia/Département du Loiret (C-295/07 P, EU:C:2008:707, punctele 83 și 84).

17 – A se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Département du Loiret (C-295/07 P, EU:C:2008:707, punctele 80-86).

18 – În opinia noastră, articolul 3 din Decizia 2003/193, al cărui conţinut este aproape identic cu dispoziția în discuție în Hotărârea Comisia/Département du Loiret (C-295/07 P, EU:C:2008:707), asociază în mod expres chestiunea aplicării dobânzilor și modalităţile procedurale ale recuperării şi face trimitere, în această privință, la dreptul național.

19 –      A se vedea Hotărârea Scott şi Kimberly Clark (C-210/09, EU:C:2010:294, punctul 20, precum și jurisprudența citată).

20 –      Hotărârea Scott şi Kimberly Clark (C-210/09, EU:C:2010:294, punctul 21).

21 – Hotărârea Comisia/Germania (C-527/12, EU:C:2014:2193, punctul 39).

22 – Hotărârea Gerekens şi Procola (C-459/02, EU:C:2004:454, punctul 21).

23 – Hotărârea Unicredito Italiano (C-148/04, EU:C:2005:774, punctul 113 și jurisprudența citată).

24 – A se vedea de asemenea considerentul (13) al Regulamentului nr. 794/2004, care prevede că „[a]cordarea unui ajutor de stat poate fi destinată reducerii nevoilor de finanţare pe termen mediu ale unei întreprinderi beneficiare. […]”

25 – A se vedea prin analogie Hotărârea Falck şi Acciaierie di Bolzano/Comisia (C-74/00 P şi C-75/00 P, EU:C:2002:524, punctul 159), în care Curtea a considerat că, „în mod necesar, restabilirea situaţiei anterioare poate fi realizată doar dacă rambursarea ajutorului este însoţită de dobânzi care curg de la data acordării ajutorului şi dacă ratele dobânzii aplicate sunt reprezentative pentru ratele dobânzii practicate pe piaţă. Altfel, beneficiarul ar păstra cel puțin un avantaj echivalent cu un avans de trezorerie gratuit sau cu un împrumut subvenţionat”.

26 – A se vedea Hotărârea Scott şi Kimberly Clark (C-210/09, EU:C:2010:294, punctul 22 și jurisprudența citată).

27 – A se vedea punctele 42 și 43 din prezentele concluzii.

28 – A se vedea în acest sens Hotărârea Gerekens şi Procola (C-459/02, EU:C:2004:454, punctele 21-24).

29 – A se vedea Hotărârea Țările de Jos/Consiliul (C-110/97, EU:C:2001:620, punctul 151 și jurisprudența citată). În plus, potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea garantării respectării principiilor securităţii juridice şi încrederii legitime, normele de drept substanţial trebuie interpretate în sensul că nu au în vedere situaţii existente anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care rezultă în mod clar din formularea, din finalitatea sau din economia acestora că trebuie să le fie atribuit un asemenea efect [a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea Pokrzeptowicz-Meyer (C-162/00, EU:C:2002:57, punctul 49)].

30 – Sub rezerva unei verificări de către instanța de trimitere, aceste decizii par să fi fost emise în anul 2009. A se vedea nota de subsol 9 din prezentele concluzii.

31 – Dat fiind că Decretul-lege nr. 10/2007 a intrat în vigoare la 16 februarie 2007, analiza noastră se aplică mutatis mutandis articolului 1 din acesta. A se vedea nota de subsol 7 din prezentele concluzii.

32 – Hotărârea Pokrzeptowicz-Meyer (C-162/00, EU:C:2002:57, punctul 50 și jurisprudența citată).

33 – A se vedea prin analogie Hotărârea Belgia/Comisia (C-75/97, EU:C:1999:311, punctul 65).

34 – A se vedea Hotărârea Diputación Foral de Vizcaya și alții/Comisia (C-471/09 P-C-473/09 P, EU:C:2011:521, punctul 100).

35 – În opinia A2A, Republica Italiană nu a aplicat dobânzi compuse recuperărilor efectuate în temeiul Deciziei 2000/668/CE a Comisiei din 12 iulie 2000 privind ajutoarele de stat acordate de Italia sub formă de facilităţi fiscale în temeiul Legii italiene nr. 549/95 unor întreprinderi din sectorul şantierelor navale (JO L 279, p. 46).

36 – Hotărârea Guardian Industries şi Guardian Europe/Comisia (C-580/12 P, EU:C:2014:2363, punctul 51).

37 – Hotărârea IBV & Cie (C-195/12, EU:C:2013:598, punctele 50, 52 et 53).

38 – Articolul 1 din Decretul lege nr. 10/2007 este intitulat „Executarea Hotărârii pronunţate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene la 1 iunie 2006 în cauza C-207/05. Punerea în aplicare a Deciziei 2003/193/CE a Comisiei din 5 iunie 2002 […]”. A se vedea de asemenea nota de subsol 7 din prezentele concluzii.

39 – A se vedea punctele 22 și 23 din prezentele concluzii.

40 – A se vedea nota de subsol 8 din prezentele concluzii.

41 – A se vedea punctele 41-43 din prezentele concluzii.

42 – Contrar observaţiilor A2A, faptul că Republica Italiană aplică, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale, metoda dobânzilor compuse, deşi alte state membre aplică metoda dobânzilor simple, nu constituie o încălcare a principiului egalității de tratament. Astfel, principiul autonomiei procedurale presupune că în diferite state membre poate să existe o diferenţă de tratament între beneficiarii ajutoarelor ilegale, care nu se află, aşadar, în situaţii comparabile, cu condiţia, desigur, ca aceste diferenţe să nu aducă atingere eficacităţii dreptului Uniunii.