EU tax law WEB Comisia/Spania - C-154/08

5.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/17

—

Constatarea că, prin aprecierea faptului că serviciile prestate unei comunități autonome de către registradores de la propiedad, în calitatea acestora de lichidatori, titulari ai unei oficina liquidadora de distrito hipotecario, nu sunt supuse la plata TVA, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 și al articolului 4 alineatele (1) și (2) din A șasea directivă TVA (1);

—

obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Registradores de la propiedad sunt profesioniști numiți de statul spaniol și cărora acesta le încredințează gestiunea Registros de la Propiedad. Aceștia își desfășoară activitățile pe cont propriu, au libertatea de a-și organiza activitatea, își recrutează propriul personal și percep onorarii care reprezintă veniturile lor. Mai multe comunități autonome le-au încredințat diverse sarcini referitoare la lichidarea anumitor impozite. Pentru astfel de servicii registradores de la propiedad percep un anumit procent din impozitele recuperate.

2.

În mod tradițional, administrația spaniolă considera că, în ceea ce privește TVA, atunci când îndeplineau aceste sarcini în favoarea comunităților autonome, registradores de la propiedad trebuiau considerați drept comercianți sau profesioniști care prestau servicii supuse la plata TVA. Argumentele prezentate în această privință de către administrația spaniolă se întemeiau în esență pe Hotărârea Curții din 26 martie 1987 (cauza C-235/85, Comisia/Țările de jos)  (2) și pe Hotărârea Curții din 25 iulie 1991 (cauza C-202/90, Ayuntamiento de Sevilla) (3).

3.

În Hotărârea din 12 iulie 2003, Tribunal Supremo de España a apreciat că, în ceea ce privește activitățile specifice care le sunt încredințate de comunitățile autonome, constând în lichidarea și în recuperarea anumitor impozite, registradores de la propiedad sunt simpli funcționari și fac parte din administrația publică. Ca urmare a acestei hotărâri pronunțate într-un recurs în interesul legii, administrația spaniolă consideră că astfel de servicii nu sunt supuse la plata TVA.

4.

Comisia, dimpotrivă, consideră că serviciile prestate comunităților autonome de către registradores de la propiedad trebuie să fie supuse la plata TVA potrivit normei generale cuprinse în articolul 2 din A șasea directivă. Această constatare rezultă din faptul că registradores-liquidadores acționează în calitate de profesioniști care își organizează în mod autonom și independent resursele umane și materiale în vederea prestării serviciului, astfel cum impune articolul 4 alineatul (1) din directiva menționată, iar în acest caz nu sunt îndeplinite criteriile de subordonare și de dependență care sunt esențiale pentru ca serviciile în discuție să poată fi considerate ca prestate de un funcționar al administrației de care aparține și, în această ipoteză, nesupuse la plata TVA. Registrador-liquidador nu este nici un organ administrativ al comunității autonome, nici un element intrinsec, incorporat în aceasta sau intern acesteia din urmă, ci o persoană independentă și distinctă cu care comunitatea autonomă încheie un contract de prestare de servicii cu titlu oneros.

5.

De asemenea, Comisia consideră că în cazul de față sunt întrunite condițiile impuse de jurisprudență pentru a constata răspunderea Regatului Spaniei pentru neîndeplinirea obligațiilor care rezultă din interpretarea dreptului comunitar, neconformă nici cu spiritul, nici cu finalitatea sa și nici cu jurisprudența Curții. În primul rând, poziția ocupată de Tribunal Supremo ca organ judiciar suprem în toate materiile, cu excepția dispozițiilor referitoare la garanțiile constituționale. În al doilea rând, importanța și repercusiunea deciziei, în principiu, contrară interpretării consacrate de Curte și care a determinat o schimbare totală a jurisprudenței organelor inferioare și a practicii administrației spaniole de până la acel moment, având în vedere caracterul său obligatoriu. În al treilea rând, producerea de efecte prejudiciabile în sectorul TVA care poate afecta resursele proprii ale Comunității. În consecință, administrația spaniolă nu poate invoca hotărârea pronunțată de Tribunal Supremo pentru a justifica încălcarea dreptului comunitar.