Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

References to this case

Share

Highlight in text

Go

26.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/6

Acțiune introdusă la 8 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Ungară

(Cauza C-253/09)

2009/C 233/10

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și Ritzné Talabér K., agenți)

Pârâtă: Republica Ungară

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin acordarea unui tratament mai puțin favorabil în cazul achiziționării de locuințe în Ungaria ulterior vânzării de locuințe în alt stat decât în cazul achiziționării de locuințe în Ungaria ulterior vânzării de locuințe în Ungaria, Republica Ungară nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 18 CE, 39 CE și 43 CE și al articolelor 28 și 31 din Acordul SEE,

—

obligarea Republicii Ungare la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul acțiunii de față îl reprezintă dispoziția din dreptul fiscal maghiar potrivit căreia, la stabilirea sumei impozabile la momentul dobândirii unei locuințe aflate în Ungaria, este posibil să se deducă prețul unei locuințe vândute din valoarea locuinței achiziționate numai dacă locuința vândută se afla în Ungaria.

Această normă este contrară principiului libertății de mișcare a persoanelor și principiului libertății de stabilire, consacrate prin articolele 18 CE, 39 CE și 43 CE și prin articolele 28 și 31 din Acordul SEE.

Scopul prevederilor de drept comunitar sus-menționate este să faciliteze exercitarea activității profesionale de orice tip și oriunde în Comunitate pentru cetățenii statelor membre și, în același timp, să interzică orice măsură ca urmare a căreia ia naștere o situație mai puțin favorabilă pentru cetățenii oricărui stat membru al Comunității care, în exercitarea dreptului lor la libertatea de mișcare, doresc să desfășoare o activitate economică pe teritoriul altui stat membru. Potrivit unei jurisprudențe constante, prevederile care împiedică sau descurajează un cetățean al unui stat membru de la părăsirea țării de origine pentru a-și exercita dreptul la libertatea de mișcare constituie obstacole în calea libertății menționate chiar și în cazul când se aplică indiferent de cetățenia persoanelor vizate.

Totuși, legea fiscală maghiară care face obiectul prezentei acțiuni reprezintă o astfel de prevedere. Ca urmare a excluderii avantajului fiscal menționat, cetățenii străini sau maghiari care își exercită dreptul la libertatea de mișcare și locuiesc o perioadă în alt stat membru, unde își achiziționează o locuință, vor fi mai puțin interesați de achiziționarea unei locuințe în Ungaria decât cei care locuiesc în Ungaria și achiziționează o nouă locuință în locul celei pe care o au deja pe teritoriul acestei țări. Astfel, legislația maghiară poate avea în mod evident efectul de a descuraja cetățenii altor state membre de la a se stabili în Ungaria. Comisia consideră că astfel de persoane, care se poate să fi plătit deja taxe în cuantum similar în statul în care au locuit anterior, cu ocazia achiziționării locuinței, sunt în aceeași situație ca și cei care și-au achiziționat locuința anterioară în Ungaria. Prin urmare, aceste persoane trebuie să fie tratate similar. Totuși, întrucât legislația maghiară creează o situație defavorabilă celor care cumpără locuințe în Ungaria în locul unor locuințe din alte state membre, în raport cu cei care cumpără locuințe în condiții similare, însă au avut deja o locuință pe teritoriul Ungariei, legislația menționată tratează diferit situații similare și, prin urmare, constituie o legislație discriminatorie.

Unicul argument formulat de guvernul Republicii Ungare nu este de natură a justifica această nerespectare a dreptului comunitar.

În primul rând, în ce privește susținerea privitoare la necesitatea garantării coeziunii sistemului fiscal, trebuie să se observe că, în cauza de față, între avantajele fiscale respective și aplicarea acelui avantaj în cazul unei baze de impozitare specifice nu se poate identifica o relație directă, care reprezintă o condiție pentru ca necesitatea susținută a garantării coeziunii sistemului fiscal să poată constitui o limitare justificată a exercitării libertăților fundamentale. Din punct de vedere economic, nu există o legătură directă între achiziționarea altei locuințe și obligația de a plăti un impozit și, respectiv, vânzarea primei locuințe și impozitele plătite în acel moment, acestea reprezentând chestiuni despre care numai legislativul ungar a considerat că sunt în legătură.

În cele din urmă, în ce privește argumentul formulat de guvernul maghiar, potrivit căruia necesitatea de a ține evidența locuințelor vândute în alte state membre și a impozitelor plătite la momentul achiziționării acestora și prevenirea abuzurilor care au putut avea loc în legătură cu tranzacțiile respective ar produce probleme administrative grave, Comisia susține că dificultățile administrative potențiale nu pot justifica nicidecum nerespectarea libertăților fundamentale garantate de dreptul comunitar. Republica Ungară are opțiunea de a impune cerințe specifice în vederea obținerii informațiilor necesare, însă aceste cerințe nu pot fi disproporționate în raport cu obiectivul urmărit.