Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

References to this case

Share

Highlight in text

Go

13.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/8


Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Varna (Bulgaria) la 8 iunie 2011 — BONIK EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto”, grad Varna, pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-285/11)

2011/C 238/13

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Varna

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: BONIK EOOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto”, grad Varna, pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Întrebările preliminare

1.

Din dispozițiile articolului 178 literele (a) și (b), precum și ale articolelor 14, 62, 63, 167 și 168 din Directiva 2006/112 (1) se poate deduce, prin interpretare, noțiunea „lipsă a unei livrări efective” și, în caz afirmativ, această noțiune se suprapune, prin definiția sa, cu noțiunea „evaziune fiscală” sau este conținută în această noțiune? Ce cuprinde în sensul directivei noțiunea „evaziune fiscală”?

2.

În lumina definiției noțiunii „evaziune fiscală” și a considerentelor (26) și (59), coroborate cu articolul 178 litera (b), directiva impune ca formalitățile să fie stabilite în mod explicit pe cale legislativă, într-un act adoptat de autoritatea legislativă supremă, sau permite ca formalitățile să nu fie stabilite pe cale legislativă, ci să reprezinte o practică administrativă (și de control fiscal), precum și jurisprudență? Este permisă punerea în aplicare a formalităților prin acte legislative ale autorităților administrative și/sau prin indicații ale administrației?

3.

În cazul în care „lipsă a unei livrări efective” reprezintă o noțiune care se deosebește de „evaziunea fiscală” și nu este cuprinsă în definiția acesteia, reprezintă aceasta o formalitate potrivit articolului 178 litera (b) sau o măsură potrivit considerentului (59) al directivei, a cărei punere în aplicare are ca urmare excluderea dreptului de deducere și punerea sub semnul întrebării a neutralității TVA ului, un principiu esențial al sistemului comun al taxei pe valoare adăugată, consacrat în legislația comunitară în materie?

4.

Este permisă stabilirea de formalități pentru persoanele impozabile, potrivit cărora trebuie să se facă dovada livrărilor realizate în amonte față de livrarea între acestea (între ultimul beneficiar și furnizorul său), pentru a se considera că livrarea a avut loc efectiv, în cazul în care autoritățile nu contestă faptul că persoanele în cauză (ultimii furnizori) au efectuat livrările în aval cu aceleași bunuri, în aceleași cantități, către beneficiarul în aval?

5.

În cadrul sistemului comun al taxei pe valoare adăugată și al dispozițiilor articolelelor 168 și 178 din Directiva 2006/112, dreptul comercianților la recunoașterea TVA-ului achitat pentru o anumită operațiune trebuie apreciat

(a)

doar în legătură cu operațiunea concretă la care comerciantul este parte, luând în considerare și intenția comerciantului de a participa la respectiva operațiune și/sau

(b)

luând în considerare totalitatea operațiunilor, inclusiv cele din amonte și cele din aval, care formează un lanț de livrare în care se înscrie operațiunea în cauză, având în vedere intențiile celorlalți participanți la respectivul lanț, pe care comerciantul nu le cunoaște și/sau de care nu poate lua la cunoștință, respectiv acțiunile și/sau omisiunile persoanei care emite factura și ale celorlalți participanți la acest lanț, și anume a furnizorilor în amonte, pe care beneficiarul livrării nu îi poate controla și cărora nu le poate pretinde un anumit comportament și/sau

(c)

ținând seama de acțiunile și de intențiile frauduloase ale celorlalți participanți la lanțul comercial, de a căror participare comerciantul nu avea cunoștință și despre a căror acțiuni sau intenții nu se poate stabili dacă le putea lua la cunoștință și independent de aspectul dacă aceste acțiuni și intenții au loc înainte sau după o anumită operațiune?

6.

În funcție de răspunsul la întrebarea 5: operațiunile precum cele în litigiu în acțiunea principală trebuie interpretate drept livrări efectuate cu titlu oneros potrivit articolului 2 din Directiva 2006/112, respectiv ca parte a activității economice potrivit articolului 9 alineatul (1) din directivă?

7.

Este admisibil ca operațiunile documentate și declarate regulamentar de furnizor în scopuri de TVA, precum cele în litigiu în acțiunea principală, cu privire la care beneficiarul a obținut efectiv dreptul de proprietate asupra bunurilor înscrise în factură, și fără să existe niciun fel de indicii dacă a primit efectiv bunurile de la o persoană care nu este autorul facturii, să fie interpretate ca livrări efectuate cu titlu oneros potrivit articolului 2 din Directiva 2006/112 numai pentru faptul că furnizorul nu a fost găsit la adresa comunicată și nu a prezentat documentele solicitate în cadrul controlului fiscal sau nu a dovedit în fața autorităților fiscale toate împrejurările în care au fost efectuate livrările, printre care și proveniența mărfurilor vândute?

8.

Reprezintă o măsură permisă pentru asigurarea perceperii taxelor și pentru prevenirea evaziunii fiscale faptul că dreptul de deducere depinde de comportamentul furnizorului și/sau al furnizorilor în amonte ai acestuia?

9.

În funcție de răspunsurile la întrebările 2, 3 și 4: măsurile autorităților fiscale, precum cele în discuție acțiunea principală, care conduc la excluderea de la reglementarea privind TVA ul a operațiunilor efectuate de un comerciant de bună credință, încalcă principiile de drept comunitar ale proporționalității, egalității de tratament și securității juridice?

10.

În funcție de răspunsurile la întrebările precedente: în împrejurări precum cele din acțiunea principală, beneficiarul livrărilor are dreptul de deducere a taxei facturate de furnizori?


(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).