Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

10.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/20


Acțiune introdusă la 22 decembrie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-678/11)

2012/C 73/35

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Roels și F. Jimeno Fernández, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

Constatarea faptului că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a dispozițiillor care figurează la articolul 46 litera (c) din textul modificat al Legii de reglementare a sistemelor și fondurilor de pensii, la articolul 86 din Decretul regal legislativ nr. 6/2004 din 29 octombrie de aprobare a modificării Legii privind organizarea și supravegherea asigurărilor private, la articolul 10 din Decretul regal legislativ nr. 5/2004 de aprobare a modificării Legii privind impozitul pe venitul nerezidenților și la articolul 47 din Legea fiscală generală nr. 58/2003 din 17 decembrie, potrivit cărora fondurile de pensii străine stabilite în alte state membre și care propun sisteme de pensii profesionale în Spania, precum și societățile de asigurări care activează în Spania în temeiul liberei prestări a serviciilor, printre altele, sunt obligate să desemneze un reprezentant fiscal cu reședința în Spania, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 TFUE (fostul articol 49 TCE) și al articolului 36 din Acordul privind SEE;

obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.

Dispozițiile în cauză ale legislației fiscale spaniole impun contribuabililor nerezidenți obligația de a desemna un reprezentant fiscal cu reședința în Spania. În practică, această obligație este impusă fondurilor de pensii străine stabilite în alte state membre și care propun sisteme de pensii profesionale în Spania, precum și societăților de asigurări care activează în Spania în temeiul liberei prestări a serviciilor.

2.

Comisia consideră că obligația de a desemna un reprezentant fiscal cu reședința în Spania în cazurile menționate anterior constituie un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor, întrucât aceasta impune o sarcină suplimentară entităților și persoanelor fizice vizate, care nu au altă posibilitate decât de a recurge la serviciile unui reprezentant. Aceasta constituie de asemenea un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor pentru persoanele și întreprinderile stabilite în alte state membre și care doresc să ofere servicii de reprezentare fiscală unor entități sau persoane fizice care operează în Spania.

3.

Această reglementare încalcă articolele 56 TFUE (fostul articol 49 TCE) și 36 din Acordul privind SEE.