Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

25.1.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/11

Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2013 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-591/13)

2014/C 24/20

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls și W. Roels, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin adoptarea și menținerea dispozițiilor potrivit cărora se instituie impozitarea plusvalorilor latente care au fost realizate cu ocazia înstrăinării cu titlu oneros a anumitor bunuri de capital, în cazul dobândirii sau a producerii altor bunuri de capital, impozitare care se aplică până la realizarea vânzării acestor noi bunuri de capital, considerându-se că astfel de plusvalori latente „se transferă” către bunurile de capital nou dobândite sau produse, și aceasta cu condiția ca bunurile respective să aparțină unui sediu permanent al persoanei impozabile situat pe teritoriul național, în condițiile în care o asemenea impozitare nu se aplică atunci când aceleași bunuri aparțin unui sediu permanent al persoanei impozabile situat pe teritoriul altui stat membru sau al altui stat din Spațiul Economic European, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE și al articolului 31 din Acordul SEE (1);

—

obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit dispozițiilor dreptului german, profitul rezultat din înstrăinarea anumitor bunuri de capital ale întreprinderii nu este supus imediat impozitării în cazul în care persoana impozabilă dobândește sau produce din nou anumite bunuri de capital într-o anumită perioadă. În acest caz, supunerea la plata impozitului a profitului menționat, rezultat din vânzarea bunurilor de capital inițiale, este amânat prin „transferul” respectivelor plusvalori latente până la vânzarea bunurilor nou dobândite sau produse. Amânarea poate fi acordată însă numai în cazul în care bunurile nou dobândite sau produse aparțin bunurilor de capital ale unui sediu permanent situat pe teritoriul național, iar nu în cazul în care sediul permanent menționat este situat pe teritoriul altui stat membru sau al altui stat din Spațiul Economic European. În opinia Comisiei, această normă încalcă libertatea de stabilire.

(1)  Acordul privind Spațiul Economic European (JO 1994, L 1, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 53, p. 4).