EU tax law WEB Berlington - C-98/14

12.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/24

1)

Este compatibilă cu articolul 56 TFUE o reglementare nediscriminatorie a unui stat membru care, printr-un act unic şi fără nicio perioadă de adaptare, majorează de cinci ori cuantumul taxei directe care trebuie plătită pentru jocurile de tip slot-machine exploatate în săli de jocuri, denumită taxă pentru jocurile de noroc, şi, în plus, instituie o taxă procentuală pentru jocurile de noroc, astfel încât se limitează activitatea operatorilor de jocuri de noroc care exploatează săli de jocuri?

2)

Articolul 34 TFUE poate fi interpretat în sensul că în domeniul său de aplicare este inclusă o reglementare nediscriminatorie a unui stat membru care, printr-un act unic şi fără nicio perioadă de adaptare, majorează de cinci ori cuantumul taxei directe care trebuie plătită pentru jocurile de tip slot-machine exploatate în săli de jocuri, denumită taxă pentru jocurile de noroc, şi, în plus, instituie o taxă procentuală pentru jocurile de noroc, astfel încât se limitează importul jocurilor de tip slot-machine de pe teritoriul Uniunii Europene în Ungaria?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și/sau la a doua întrebare, poate un stat membru să invoce exclusiv stabilizarea situației bugetare în vederea aplicării articolului 36 TFUE, a articolului 52 alineatul (1) TFUE şi a articolului 61 TFUE sau a [excepțiilor bazate pe] motive imperative?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și/sau la a doua întrebare, trebuie să se țină seama de principiile generale de drept, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) TUE, în ceea ce privește restricţiile impuse de un stat membru şi acordarea unei perioade de adaptare la reglementarea fiscală?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și/sau la a doua întrebare, Hotărârea Brasserie du Pêcheur [Hotărârea din 5 martie 1996, cauzele conexate C-46/93 şi C-4/93] poate fi interpretată în sensul că încălcarea articolului 34 TFUE și/sau a articolului 56 TFUE poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii statului membru, pentru motivul că aceste dispoziții – având în vedere efectul lor direct – conferă drepturi în favoarea particularilor din statele membre?

6)

Directiva 98/34/CE (1) poate fi interpretată în sensul că o normă fiscală a unui stat membru care majorează dintr-odată de cinci ori cuantumul unei taxei directe – taxa pentru jocurile de noroc, care trebuie plătită pentru jocurile de tip slot-machine exploatate în săli de jocuri – și care, în plus, instituie o taxă procentuală constituie o „reglementare tehnică de facto”?

7)

În cazul unui răspuns afirmativ la a şasea întrebare, particularii unui stat membru pot invoca împotriva acestuia încălcarea de către statul respectiv a articolului 8 alineatul (1) și/sau a articolului 9 alineatul (1) din Directiva 98/34/CE drept omisiune a acestuia, în temeiul căreia se poate angaja răspunderea, [cu alte cuvinte,] Directiva respectivă [are] ca obiect acordarea de drepturi individuale? Ce aspecte trebuie să analizeze instanța naţională pentru a determina dacă reclamantul a săvârșit o încălcare suficient de gravă şi ce fel de cerere de despăgubire poate fi întemeiată pe această încălcare?

1)

Este compatibilă cu articolul 56 TFUE o reglementare nediscriminatorie a unui stat membru care interzice cu efect imediat exploatarea jocurilor de tip slot-machine în sălile de jocuri, fără a oferi o perioadă de adaptare operatorilor de jocuri de noroc afectați sau o despăgubire adecvată și care, totodată, instituie în favoarea cazinourilor un monopol de exploatare a jocurilor de tip slot-machine?

2)

Articolul 34 TFUE poate fi interpretat în sensul că intră în domeniul său de aplicare cazul în care un stat membru adoptă o reglementare nediscriminatorie care, deși nu interzice în mod direct importul jocurilor de tip slot-machine de pe teritoriul Uniunii Europene, limitează sau interzice utilizarea și exploatarea efectivă a acestor jocuri prin organizarea jocurilor de noroc, fără a acorda operatorilor de jocuri de noroc afectați, care desfășoară această activitate, o perioadă de tranziție sau de adaptare sau o despăgubire?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima şi la a doua întrebare, ce criterii trebuie să aibă în vedere instanța națională pentru a determina necesitatea, oportunitatea și proporționalitatea restricției în [vederea] aplicării articolului 36 TFUE, a articolului 52 alineatul (1) TFUE şi a articolului 61 TFUE sau a [excepțiilor bazate pe] motive imperative?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima şi/sau la a doua întrebare, trebuie avute în vedere principiile generale de drept, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) TUE, în ceea ce privește restricţiile impuse de un stat membru şi acordarea unei perioade de adaptare? Trebuie avute în vedere drepturile fundamentale – precum dreptul la proprietate și interzicerea privării de proprietate fără acordarea unei despăgubiri – cu privire la restricția impusă în prezenta cauză și, în caz afirmativ, în ce mod?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima şi/sau la a doua întrebare, Hotărârea Brasserie du Pêcheur [Hotărârea din 5 martie 1996, cauzele conexate C-46/93 şi C-4/93] poate fi interpretată în sensul că încălcarea articolului 34 TFUE și/sau a articolului 56 TFUE poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii statului membru, pentru motivul că aceste dispoziții – având în vedere efectul lor direct – conferă drepturi în favoarea particularilor din statele membre?

6)

Directiva 98/34/CE poate fi interpretată în sensul că o normă a unui stat membru, care, limitând exploatarea jocurilor de tip slot-machine doar în cadrul cazinourilor, interzice exploatarea acestora în sălile de joc, reprezintă „altă cerință”?

7)

În cazul unui răspuns afirmativ la a șasea întrebare, particularii unui stat membru pot invoca împotriva acestuia încălcarea de către statul respectiv a articolului 8 alineatul (1) și/sau a articolului 9 alineatul (1) din Directiva 98/34/CE, drept omisiune a acestuia, în temeiul căreia se poate angaja răspunderea? Ce aspecte trebuie să analizeze instanța naţională pentru a determina dacă reclamantul a săvârșit o încălcare suficient de gravă şi ce fel de cerere de despăgubire poate fi întemeiată pe această încălcare?

8)

În cazul în care statul membru deține suveranitate și în domeniul la care se referă norma adoptată, este aplicabil principiul de drept comunitar conform căruia statele membre sunt obligate să plătească particularilor o despăgubire pentru prejudiciile imputabile acestora, rezultate din încălcarea dreptului comunitar? Drepturile fundamentale şi principiile generale de drept care decurg din tradițiile constituționale comune ale statelor membre reprezintă, în egală măsură, orientări în acest sens?