EU tax law WEB Salomie și Oltean - C-183/14

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/16

1)

O persoană fizică care încheie un contract de asociere cu alte persoane fizice, asociere fără personalitate juridică ce nu a fost declarată și înregistrată din punct de vedere fiscal, în vederea realizării unui bun viitor (construcţie), asupra unui teren ce face parte din patrimoniul personal al unora dintre cocontractanţi, poate fi considerată, raportat la circumstanţele din litigiul principal, persoană impozabilă în scopuri de TVA în sensul articolului 9 alineatul (l) din Directiva TVA (1) dacă, iniţial, livrările construcţiilor edificate asupra terenului ce face parte din patrimoniul personal al unora dintre cocontractanţi au fost tratate de autorităţile fiscale din punctul de vedere al regimului fiscal ca fiind vânzări care se înscriu în cadrul administrării patrimoniului privat al acestor persoane?

2)

Dacă, raportat la circumstanţele din litigiul principal, principiul securităţii juridice, principiul protecţiei încrederii legitime, precum și celelalte principii generale aplicabile în materie de TVA, astfel cum se desprind din Directiva 2006/112, trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naţionale în temeiul căreia autoritatea fiscală, după ce iniţial a perceput de la persoana fizică impozitul asupra veniturilor din transferul proprietăţilor aferente patrimoniului personal, fără o modificare legislativă de substanţă a dreptului primar, pe baza aceloraşi elemente de fapt, după o perioadă de doi ani, îşi reconsideră poziţia și califică aceleaşi operaţiuni ca fiind activităţi economice supuse TVA, calculând retroactiv accesorii?

3)

Dacă prevederile articolelor 167, 168 și 213 din Directiva privind TVA, analizate în lumina principiului neutralităţii fiscale, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în circumstanţele din litigiul principal, autoritatea fiscală să refuze unei persoane impozabile dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată aferentă bunurilor și serviciilor utilizate în scopul operaţiunilor taxabile numai pentru motivul că nu a fost înregistrată fiscal ca plătitor de TVA, la momentul la care i-au fost prestate respectivele servicii?

4)

Dacă, raportat la circumstanţele din litigiul principal, prevederile articolului 179 din directivă pot fi interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care stabileşte în sarcina persoanei impozabile care aplică regimul special de scutire și care a solicitat cu întârziere înregistrarea în scopuri de TVA obligaţia de plată a taxei pe care ar fi trebuit să o colecteze fără a fi îndrituită să scadă valoarea taxei deductibile pentru fiecare perioadă fiscală, dreptul de deducere urmând a fi exercitat ulterior prin decontul de taxă depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA, cu eventuale consecinţe asupra calculului accesoriilor?