EU tax law WEB Signum Alfa Sped - C-446/15

16.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/15

1)

Dispozițiile Directivei 2006/112 (1) referitoare la deducerea TVA-ului trebuie interpretate în sensul că, pentru a evita calificarea operațiunii economice drept fictivă, autoritatea fiscală poate solicita, cu titlu general, persoanei impozabile care dorește să își exercite dreptul de deducere a TVA-ului să facă dovada că emitentul facturii privind serviciile pentru care dorește să exercite dreptul de deducere dispune de mijloacele personale și materiale necesare în vederea prestării serviciului în discuție, atât la momentul efectuării respectivei prestații, precum și la cel al verificării, și că și-a îndeplinit obligațiile de declarare și de plată a TVA-ului sau că dispune, pe lângă factură, de alte documente referitoare la operațiunea economică, ce nu sunt afectate de vicii formale? Este necesar ca emitentul facturii să efectueze activitatea economică fără a săvârși vreo încălcare, atât la momentul efectuării operațiunii juridice pe care se întemeiază dreptul de deducere a TVA-ului, cât și la momentul inspecției fiscale?

2)

În cazul în care autoritatea fiscală, luând în considerare circumstanțele prezentate în cadrul primei întrebări, constată că, deși operațiunea economică a avut loc, conținutul facturii este neverosimil, deoarece respectiva operațiune nu s-a desfășurat între părțile care figurează pe factură, este necesar să se impună ca autoritatea fiscală să verifice în egală măsură cine a efectuat în acel caz operațiunea juridică și cine a emis factura, având în vedere că, în general, sarcina probei revine acesteia, sau autoritatea respectivă poate refuza dreptul de deducere pe care îl invocă persoana impozabilă fără a prezenta probe concludente cu privire la situația de fapt menționată, ori date sau circumstanțe din care să reiasă numele terței persoane sau rolul său, ci numai pe baza propriilor constatări ale autorității fiscale în această privință?

3)

Dispozițiile Directivei 2006/112 referitoare la deducerea TVA-ului trebuie interpretate în sensul că autoritatea fiscală, deși nu contestă efectuarea operațiunii economice înscrise pe factură, operațiune care îndeplinește în mod formal cerințele legale, poate refuza exercitarea dreptului de deducere a TVA-ului fără a verifica dacă s-au luat măsurile de precauție necesare – bazându-se, practic, pe o răspundere obiectivă – pentru motivul că, având în vedere că operațiunea economică nu s-a desfășurat între părțile care figurează pe factură, caracterul neverosimil al conținutului facturii exclude, prin definiție, examinarea măsurilor de precauție necesare, sau în sensul că, în astfel de circumstanțe, autoritatea fiscală care refuză exercitarea dreptului de deducere are obligația ca, în egală măsură, să demonstreze că persoana impozabilă care dorește să exercite acest drept avea cunoștință despre comportamentul ilegal – prin care se urmărește, în speță, eludarea impozitării – al întreprinderii cu care se afla în raporturi contractuale sau că persoana impozabilă a luat parte la respectivul comportament nelegal?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, este compatibilă cu dispozițiile Directivei 2006/112 referitoare la deducerea TVA-ului și cu principiile neutralității fiscale, securității juridice și proporționalității, consacrate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa, o interpretare a legislației conform căreia măsurile de precauție necesare luate de destinatarul facturii pot face obiectul verificării doar dacă se poate demonstra că între părți a avut loc o prestare de servicii, cu alte cuvinte, dacă operațiunea economică dintre acestea s-a efectuat în modul descris în factură și există numai alte tipuri de erori, de exemplu, vicii de formă, având în vedere, în special, că legislația fiscală națională conține dispoziții referitoare la facturile care prezintă vicii de formă și la cele emise fără a exista o operațiune economică?