Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

25.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/34

Cerere de decizie preliminară introdusă de First-tier Tribunal (Tax Chamber) (Regatul Unit) la 30 mai 2016 – Avon Cosmetics Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-305/16)

(2016/C 270/38)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Tax Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Avon Cosmetics Ltd

Pârâți: The Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Întrebările preliminare

1.

În cazul în care un vânzător direct vinde bunuri (denumite în continuare „instrumente pentru sporirea vânzărilor”) unor revânzători neplătitori de TVA sau vânzătorul neplătitor de TVA achiziționează bunuri și servicii de la terți (denumite în continuare „bunuri și servicii ale terților”), aceste bunuri fiind utilizate de revânzătorii neplătitori de TVA, în ambele cazuri, în scopul susținerii activității lor economice de vânzare a altor bunuri care sunt achiziționate de asemenea de la vânzătorul direct și care fac obiectul unor măsuri administrative instituite în temeiul unei derogări autorizate cel mai recent prin Decizia Consiliului din 24 mai 1989 (89/534/CEE (1)) (denumită în continuare „derogarea”), autorizațiile, legislația de punere în aplicare și/sau măsurile administrative relevante încalcă dispoziții sau principii de drept al Uniunii Europene aplicabile prin faptul că impun vânzătorului direct să calculeze taxa aferentă ieșirilor pe baza prețului de vânzare încasat de revânzătorii neplătitori de TVA pentru vânzarea celorlalte bunuri, fără să deducă TVA-ul suportat de revânzătorul neplătitor de TVA pentru astfel de instrumente pentru sporirea vânzărilor și/sau de bunuri și servicii ale terților?

2.

Avea Regatul Unit obligația de a informa Comisia, atunci când a solicitat Consiliului să autorizeze aplicarea derogării, că revânzătorii neplătitori de TVA suportă TVA-ul pentru cumpărarea de instrumente pentru sporirea vânzărilor și/sau de bunuri și servicii ale terților utilizate în scopul susținerii activităților lor economice și, în consecință, că ar trebui prevăzută în cadrul derogării o ajustare care să reflecte această taxă aferentă intrărilor nerecuperabilă sau taxă aferentă ieșirilor plătită în exces?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și/sau la a doua întrebare de mai sus, se solicită Curții să precizeze:

a.

dacă una dintre autorizațiile, legislația de punere în aplicare și/sau măsurile administrative relevante poate și trebuie să fie interpretată în sensul prevederii unei ajustări care să corespundă fie (i) TVA-ului nerecuperabil pentru instrumentele pentru sporirea vânzărilor sau pentru bunuri și servicii ale terților, suportat de revânzători neplătitori de TVA care utilizează aceste bunuri în scopul susținerii activităților lor economice; FIE (ii) cuantumului TVA-ului colectat de Her Majesty’s Revenue & Customs în exces față de taxa evitată; FIE (iii) eventualei concurențe neloiale care survine între vânzătorii direcți, revânzătorii neplătitori de TVA ai acestora și alte întreprinderi care nu folosesc metoda vânzării directe.

b.

dacă:

i.

autorizarea aplicării de către Regatul Unit a derogării de la articolul 11 A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă a fost nelegală.

ii.

pe lângă derogarea de la articolul 11 A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă, este necesară o derogare de la articolul 17 din aceeași directivă. În cazul unui răspuns afirmativ, dacă Regatul Unit a acționat nelegal prin faptul că nu a solicitat Comisiei sau Consiliului să autorizeze acest stat membru să aplice o derogare de la articolul 17.

iii.

Regatul Unit acționează nelegal prin faptul că nu administrează TVA-ul într un mod care să permită vânzătorilor direcți să solicite o creditare aferentă TVA-ului pentru instrumente pentru sporirea vânzărilor sau pentru bunuri și servicii ale terților suportat de revânzători neplătitori de TVA care utilizează aceste bunuri în scopul susținerii activităților lor economice.

iv.

toate sau o parte din autorizațiile, legislația de punere în aplicare și/sau măsurile administrative relevante sunt, prin urmare, nevalide și/sau nelegale.

c.

dacă măsura de remediere adecvată din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene sau a tribunalului sau a instanței naționale competente este:

i.

o instrucțiune potrivit căreia statul membru trebuie să transpună derogarea în dreptul intern prin prevederea unei ajustări care să corespundă fie (a) TVA-ului nerecuperabil pentru instrumente pentru sporirea vânzărilor sau pentru bunuri și servicii ale terților suportat de revânzători neplătitori de TVA care utilizează aceste bunuri în scopul susținerii activităților lor economice; FIE (b) TVA-ului colectat de Her Majesty’s Revenue & Customs în exces față de taxa evitată; FIE (iii) eventualei concurențe neloiale care survine între vânzătorii direcți, revânzătorii neplătitori de TVA ai acestora și alte întreprinderi care nu folosesc metoda vânzării directe sau

ii.

o declarație potrivit căreia autorizarea derogării și, prin extensie, derogarea în sine sunt nevalide sau

iii.

o declarație potrivit căreia legislația internă aplicabilă este nevalidă sau

iv.

o declarație potrivit căreia notificarea privind decizia [„Notice of Direction”] este nevalidă sau

v.

o declarație potrivit căreia Regatul Unit este obligat să solicite autorizarea în vederea aplicării unei derogări suplimentare prin care să se prevadă o ajustare adecvată corespunzătoare fie (a) TVA-ului nerecuperabil pentru instrumente pentru sporirea vânzărilor sau pentru bunuri și servicii ale terților suportat de revânzători neplătitori de TVA care utilizează aceste bunuri în scopul susținerii activităților lor economice; FIE (b) TVA-ului colectat de Her Majesty’s Revenue & Customs în exces față de taxa evitată; FIE (iii) eventualei concurențe neloiale care survine între vânzătorii direcți, revânzătorii neplătitori de TVA ai acestora și alte întreprinderi care nu folosesc metoda vânzării directe.

4.

În temeiul articolului 27 din A șasea directivă (articolul 395 din [Directiva 2006/112]), „evaziune[a] fiscală” sau „fraud[a]]” trebuie cuantificată drept echivalentul pierderii nete de venituri fiscale de către statul membru (luând în calcul atât taxa aferentă ieșirilor plătită, cât și taxa aferentă intrărilor recuperabilă în cadrul structurii care generează evaziunea sau frauda fiscală) sau drept echivalentul pierderii brute de venituri fiscale de către statul membru (luând în calcul doar taxa aferentă ieșirilor în cadrul structurii care generează evaziunea fiscală sau frauda)?

(1)  Decizia Consiliului din 24 mai 1989 de autorizare a Regatului Unit în vederea aplicării, în ceea ce privește anumite activități de aprovizionare a revânzătorilor neplătitori de TVA, a unei măsuri de derogare de la articolul 11 A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (JO L 280, p. 54).