EU tax law WEB PPUH Stehcemp - C-277/14

8.9.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 303/16

1)

Articolul 2 punctul 1, articolul 4 alineatele (1) și (2), articolul 5 alineatul (1) și articolul 10 alineatele (1) și (2) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (1) (denumită în continuare „A șasea directivă”) trebuie interpretate în sensul că o acțiune realizată în împrejurări precum cele în discuție în cauza pendinte în fața instanței naționale, în care nici persoana impozabilă, nici autoritățile fiscale nu pot să stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunului, reprezintă o livrare de bunuri?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 17 alineatul (2) litera (a), articolul 18 alineatul (1) litera (a) și articolul 22 alineatul (3) din A șasea directivă trebuie interpretate în sensul că se opun prevederilor naționale conform cărora – în anumite împrejurări, precum cele din litigiul pendinte în fața instanței naționale – persoana impozabilă nu are dreptul de deducere întrucât factura a fost emisă de o persoană care nu este adevăratul furnizor al bunului și nu sunt posibile stabilirea identității adevăratului furnizor al bunului și obligarea acestuia la plata impozitului sau nu este posibilă identificarea persoanei obligate la plată în temeiul articolului 21 alineatul (1) litera (c) din A șasea directivă ca urmare a faptului că a emis factura?