Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

Share

Highlight in text

Go

15.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/4

Acțiune introdusă la 19 iulie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-387/11)

2011/C 305/04

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls și C. Soulay, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin menținerea unor reguli diferite referitoare la impozitarea veniturilor din capital și din bunuri mobile încasate de societățile de investiții belgiene și impozitarea veniturilor din capital și din bunuri mobile încasate de societățile de investiții străine, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 49 și 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolelor 31 și 40 din Acordul privind Spațiul Economic European;

—

obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, Comisia critică diferența de tratament între societățile de investiții rezidente și societățile de investiții nerezidente în materia impozității veniturilor din capital și din bunuri mobile. Întrucât, spre deosebire de societățile de investiții rezidente, societățile de investiții nerezidente nu dispun de o unitate fixă pe teritoriul național, acestea nu ar avea posibilitatea de a recupera sumele plătite cu titlu de impozit anticipat pe veniturile din capital și din bunuri mobile. Această discriminare ar fi incompatibilă cu dispozițiile tratatului privind libertatea de stabilire, întrucât ar avea ca efect să facă mai puțin atractivă înființarea de societăți de investiții nerezidente, precum și cu dispozițiile tratatului privind libera circulație a capitalurilor, întrucât finanțarea unei societăți belgiene prin intermediul unei societăți de investiții străine ar fi mai costisitoare decât finanțarea prin intermediul unei societăți de investiții belgiene.

Pe de altă parte, Comisia respinge justificările invocate de autoritățile belgiene. Mai întâi, acestea nu ar fi prezentat elemente obiective care să permită să se concluzioneze că există o diferență între situația societăților de investiții rezidente și cea a societăților de investiții nerezidente, pertinente din punctul de vedere al statutului lor fiscal. Apoi, sistemul fiscal în discuție nu ar avea nicio legătură repartizarea echilibrată a competenței de impozitare între statele vizate. În orice caz, un stat membru nu ar putea invoca o convenție bilaterală pentru a fi exonerată de obligațiile care îi revin în temeiul tratatului. În sfârșit, referitor la pretinsul risc de fraudă fiscală din partea societăților nerezidente, autoritățile belgiene nu ar putea invoca existența unor obstacole în calea efectuării controalelor fiscale, care ar rezulta din dispozițiile adoptate chiar de Belgia, pentru a justifica neaplicarea libertăților garantate de tratat.