Available languages

Taxonomy tags

Info

References in this case

References to this case

Share

Highlight in text

Go

24.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 256/8

Acțiune introdusă la 23 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-284/09)

2009/C 256/15

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și B.-R. Killmann, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin impozitarea dividendelor plătite unei societăți cu sediul în alt stat membru sau în Spațiul Economic European (SEE) într-un cuantum mai ridicat decât cel aplicabil dividendelor plătite unei companii cu sediul în Republica Federală Germania, în cazul în care nu este atins pragul minim pentru participațiile societății-mamă la capitalul filialei stabilit în Directiva 90/435 (1), Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 CE și, în privința Republicii Islanda și a Regatului Norvegiei, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European.

—

obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect legislația germană privind impozitarea dividendelor. Legea germană privind impozitul pe venit prevede că societățile-mamă supuse în totalitate la plata impozitului în Germania pot compensa reținerea la sursă a impozitului din procedura de impozitare cu plata impozitului pe societate. În consecință, societățile-mamă germane au fost scutite de reținerea la sursă a impozitului. Pe de altă parte, societățile-mamă supuse unei obligații fiscale limitate în Germania au posibilitatea să fie scutite total de reținerea impozitului la sursă numai atunci când este atins pragul minim pentru participațiile societății-mamă la capitalul filialei, stabilit în Directiva 90/435. Conform dreptului german, sub acest prag minim nu este posibilă scutirea societăților-mamă supuse unei obligații fiscale limitate în același mod în care sunt scutite societățile supuse în totalitate la plata impozitului. Astfel, drept consecință a acestor norme, dividendele plătite de către societățile-mamă din alte state membre beneficiază de un alt regim de impozitare față de dividendele plătite de societățile-mamă supuse unei obligații fiscale limitate în Germania.

Comisia consideră că acest tratament diferențiat incompatibil cu principiul liberei circulații a capitalurilor întrucât personale plătitoare de impozit stabilite în alte state membre sau în SEE ar putea fi în consecință descurajate să facă investiții în Germania.

Din libera circulație a capitalurilor, garantată prin Tratatul CE și prin Acordul privind SEE rezultă că, în cazul în care un stat membru acordă avantaje în privința impozitării dividendelor, aceste avantaje nu pot fi limitate numai la beneficiarii naționali ai dividendelor. Nu ar trebui să rezulte un tratament diferențiat între beneficiarii naționali de dividende și cei din alte state membre sau state din cadrul SEE; avantajele fiscale acordate pe plan local trebuie să fie extinse și la acționarii din alte state membre sau din cadrul SEE. În cazul în care statul membru respectiv a încheiat de asemenea, precum în speță, o convenție de evitare a dublei impuneri cu alte state membre, statele membre se pot întemeia pe această convenție numai dacă normele legate de compensare includ posibila impozitare multiplă a acționarilor din alte state membre sau state din cadrul SEE și în același fel în care aceasta este garantată de propriul sistem fiscal acționarilor naționali.

Cu toate acestea, situația în speță este diferită în ceea ce privește convențiile încheiate de Germania cu alte state membre. Pentru a evita dubla impunere, aceste convenții conțin, într-adevăr, prevederi legate de compensare a impozitului german cu o obligație fiscală din statul membru în care se află societatea-mamă, însă cuantumul care trebuie luat în considerare nu poate depăși partea din impozitul plătit anterior compensării care se aplică venitului din Germania. Prin urmare, compensarea este limitată; în convențiile menționate restituirea eventualelor diferențe dintre obligația fiscală din statul membru respectiv și reținerea la sursă a impozitului german nu este prevăzută, fiind așadar exclusă.

În ceea ce privește posibila justificare a prezentei neîndepliniri a obligațiilor, trebuie remarcat că Germania nu a invocat vreun motiv de ordine publică în cadrul procedurii precontencioase care ar putea justifica sistemul de impozitare contestat.

(1)  Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO L 225, p. 6, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 97)